Antologia familiei Teodorovici. Cristofor Teodorovici: „Piesele lor trebuie plânse și trăite cu dor”

833
0
25 septembrie 2020, Leova. Veta Ghimpu Munteanu, autoarea antologiei „Melancolia dorului etern”

Vineri, 25 septembrie 2020, în grădina Bibliotecii Publice Raionale „Valeriu Matei” din Leova a fost lansată cartea „Melancolia dorului etern”, o antologie despre viața și activitatea lui Petre Teodorovici, care conține și un CD cu 70 de piese semnate de compozitor. Autoarea antologiei, jurnalista Veta Ghimpu Munteanu, susține că era o datorie morală a ei să facă această carte deoarece l-a cunoscut îndeaproape pe inegalabilul compozitor Petre Teodorovici, „care a plecat atât de grăbit din această viață”.

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

La un moment dat am simțit că despre Petre se vorbește mai puțin decât despre Doina și Ion. Am început a aduna materialele pentru o antologie. Cred că Petre e mândru și mulțumit acolo sus că am reușit să o edităm într-un tiraj de o mie de exemplare. Cartea conține și un CD cu 70 de cântece, semnate de Petre Teodorovici, deoarece în acest an, pe 18 mai, ar fi împlinit 70 de ani”, a spus pentru GAZETA de Chișinău autoarea antologiei, Veta Ghimpu Munteanu, care a moderat evenimentul.

În volum sunt inserate toate materialele jurnalistice publicate în presa timpului, în formă cronologică, și descifrări ale unor emisiuni radio și TV. Un compartiment este dedicat amintirilor despre Petre ale colegilor, prietenilor, rudelor. Albumul fotografic încununează cartea, fiind considerat ca un arbore genealogic al familiilor Teodorovici și Aldea.

Au știut cum să-și imortalizeze numele în creațiile lor”

Autoarea ne-a comunicat cu nostalgie că Petre a fost un bun prieten al soțului ei, regretatul Simion Ghimpu. „Am avut pe parcursul vieții multe întâlniri frumoase cu familiile, până când Pietre a plecat atât de grăbit din această viață. Nu s-au scris multe despre el, deoarece atât Petre, cât și Ion și Doina, nu erau favoriții regimului de atunci. În schimb ei au știut singuri cum să-și imortalizeze numele în creațiile lor”.

Prezent la eveniment, primarul de Leova, Alexandru Bujorean, a spus în fața mulțimii adunate că „frații Teodorivici pot fi considerați apostoli ai R. Moldova, pentru că suflul patriotic al lor, exemplul și entuziasmul lor pe care l-au redat în piesele lor, îndeosebi în cele patriotice, și nu doar, au servit drept exemplu pentru noi și pentru generațiile care vin. Să promovăm aceste valori în continuare. Muzica lui Petre Teodorovici a fost cunoscută la noi și în ex-spațiul sovietic, dar nu a fost lansat niciun album. Am ascultat piesele scrise de Petre Teodorovici de pe CD-ul atașat la carte, dintre care 16 sunt interpretate de el. Le-am ascultat cu satisfacție, în drum spre Leova, când aduceam cărțile. Noi, leovenii, trebuie să ne mândrim și să spunem că venim din orașul de baștină al fraților Teodorovici”, a spus edilul, mulțumindu-i autoarei pentru munca depusă.

Leova Teodorovicilor

Continuare a celor spuse de primar, Veta Ghimpu Munteanu a spus că „va veni o zi, peste ani, când această localitate se va numi a Teodorovicilor. De aici a pornit Cristofor Teodorovici, apoi băieții lui celebri”.

La Leova se organizează anual festivalul dedicat fraților Ion și Petre Teodorovici, unde se descoperă noi talente. Unul dintre acestea este leoveanul Ion Condur care a interpretat piesa „Ultima oră” a lui Petre Teodorovici.

Moderatoarea evenimentului a mărturisit asistenței că cel care a susținut-o mult în timpul lucrului asupra cărții a fost fratele mai mare al lui Ion și Petre, Adrian Teodorovici (81 de ani), pe care l-a invitat în fața publicului.

Îl admir pe Adrian. Pentru că la vârsta lui e energic, săritor la nevoie, discutam ore întregi la telefon. Alegeam cu el pozele. Este un album fotografic de 62 de pagini în care găsim toată viața familiei Teodorovici. Cartea nu este doar despre Petre, ci despre toți Teodorovicii”, mărturisește autoarea.

Adrian, fratele mai mare al lui Ion și Petre Teodorovici, și jurnalista Veta Ghimpu Munteanu

Mulțumesc că v-ați adunat într-o perioadă dificilă pentru toți”, a spus Adrian Teodorovici. Emoționat, acesta le-a mulțumit autorităților publice locale pentru susținerea financiară.

Cartea aceasta va fi o oglindă a leovenilor, care va fi distribuită în mai multe biblioteci din localități. Leova este înfrățită cu mai multe orașe din România. Antologia va informa tineretul de azi despre Petre Teodorovici. Mulți tineri de la Leova interpretează piesele semnate de frații mei. Cartea asta va fi și o sursă de inspirație pentru scriitori și compozitori”, a mărturisit Adrian Teodorovici.

Cristofor Teodorovici are o fiică – Doina

Într-un interviu Petre Teodorovici spunea: „Sunt foarte fericit că este Cristi Aldea-Teodorovici căruia îi place muzica. Este un băiat talentat și ascultător. Să dea Dumnezeu să rămână mereu așa”.

În timp ce este invitat în fața mulțimii, autoarea cărții spune că, nepotul lui Petre, fiul Doinei și al lui Ion, Cristofor Teodorovici, a făcut o analiză a creației tatălui său și a unchiului Petre, expusă într-un interviu, cu drag și nostalgie: „Tatăl meu s-a concentrat mai mult pe orchestrații ample. Poate a uitat un pic de simplitatea pe care a avut-o Petre și care a prins atât de bine la public. Mă inspiră și trăiesc și astăzi cu moștenirea pe care am primit-o de la cei doi mari titani ai muzicii, Ion și Petre Teodorovici”.

Cristofor a devenit de curând tată. Are o fetiță, Doina, care mai bine de o lună de zile nu le dă voie părinților să doarmă.

Emoții, emoții mereu când vin la baștina tatălui și a unchilor. Pentru mine unchiul Petre a fost un fel de liniște a sufletului, după ce au murit părinții mei fizic, pentru că în suflet îi am și acum. Și când venea la noi acasă îi recunoșteam pașii, pentru că erau exact ca ai lui taică-meu. Fiecare scară, urcată grăbit. Îmi amintesc fosăiala tatălui, pe care o avea și unchiul Petre. Un fel de oftat în inimă. Îl vedeam ca o întruchipare a tatălui meu. Atunci, când intra în casă unchiul, pătrundea un munte de energie. Te umpleai de bunătate și bunăvoință de la el. Așa era și tatăl meu”, își amintește Cristofor Teodorovici.

Petre compunea doar șlagăre”

Cristi susține că „unchiul Petre compunea doar șlagăre, cântate de oameni în tot spațiul fost sovietic. Era ceva fantastic când toți rușii cântau în română. Era minunat”. A dat exemplul piesei „Melancolie”. „Când am fost în America, toți vorbitorii de rusă și română cântau «Melancolie»”.

Cristofor a interpretat în fața mulțimii, la chitară, piesa „Dorul meu”, semnată de ei amândoi. „Se mai numea și «Zău, mamă, zău», după decesul părinților mei.”

E important să le cântăm cu mândrie piesele. Și, probabil, mai mult să le plângem, pentru că multe din piesele lor trebuie plânse sau trăite cu dor”, a mai spus urmașul Teodorovicilor, menționând că „istorioarele despre viața tatălui și a unchiului mă alimentează întotdeauna”.

Momente memorabile din casa lui Petre

L-am cunoscut pe Petrică. Era o fire modernă. Un artist adevărat. Nina Crulicovschi locuia în aceeași scară cu Petrică și venea la ei. Eram odată la el și ea a venit un pic ciufulită. Și el îmi spune: „Ianoș, hai să facem o piesă pentru mâța asta roșcovană”. I-am și spus că acesta este titlul: „Mâța”. Așa s-a numit piesa, care a avut și un videoclip. Îmi amintesc refrenul: „Mâța toarce, dar nu-ntoarce/ Anii trecători din drum, /Timpu -i rece, viața trece,/ Vreau să mă iubești acum”…”, rememorează scriitorul Ianoș Țurcanu.

Îndrăgostit de Lidia Botezatu

I-am cunoscut pe ambii frați din 1965-66, fiind studenți la Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga”, iar Ion învăța la Școala „E. Coca” din sectorul Râșcani. Locuiam într-un cămin cu Petrică. Numai noi aveam pian în cameră. Toate fetele veneau la noi. Lidia Botezatu locuia cu un etaj mai sus. Petrică era îndrăgostit de Lida. Dacă Lida ducea gunoiul, și Petrică lua coșul, chiar dacă nu era gunoi. Umbla și căuta gunoi ca să se ducă după Lida”, povestește Ion Suruceanu.

Interpretul spune că atunci când deja se afirmaseră și mergea cu Petre Teodorovici la Moscova, la Ostankino, pe el îl porecleau „Italianeț”, „Celentano”, dar pe Petrică, pe care-l întrebau întotdeauna ce le-a adus, iar el le spunea: „O bombă”, l-au poreclit „bombovoz”.

În discursul său, Suruceanu a mărturisit că este norocos că a cunoscut așa oameni. Și azi păstrează o relație de prietenie cu Adrian Teodorovici.

Anul trecut, când l-am văzut la o ceremonie pe Adrian, uitasem cuvintele la piesa pe care o interpretam. Nu-l văzusem ceva timp. Să trăiești, Adrian! Eram bucuros că-l revăzusem pe fratele prietenilor mei, cei care au fost Ion și Petre. Cât timp se cântă muzica lor, ei trăiesc”, a spus cu mândrie Ion Suruceanu, după care a cântat împreună cu publicul piesa „Melancolie”.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here