Pomana din gât

Pe 22 septembrie a.c., Parlamentul României a decis majorarea tuturor pensiilor cu 40%. Pentru rectificarea bugetară au votat PSD și aliații acestuia, UDMR, Pro România și ALDE. Dacă guvernarea actuală nu reușește să conteste hotărârea legislativului la CCR și dacă președintele Iohannis va fi obligat să o promulge, românii se vor confrunta la anul cu un deficit bugetar de 11%-12% din PIB, cu o presiune suplimentară asupra finanțelor publice de circa 60 de miliarde de roni, cu o semnificativă devalorizare a leului și, inevitabil, cu o creștere a dobânzilor la creditele statului.

Pentru a compensa cheltuielile, statul român se va împrumuta în condiții extrem de dure și va mări taxele. Aceasta va lovi inclusiv în pensionari, beneficiarii aparenți ai majorării. Mai mult, unii experți financiari nu exclud, pe termen lung, evoluții după scenariul grecesc sau chiar venezuelian: scăderea puterii de cumpărare a populației și șomaj masiv.

Pe termen scurt, e cert că măsura va periclita relansarea economică din 2021, întrucât statul va trebui să taie de la proiectele de infrastructură, dar și din alte sectoare, pentru a-și putea onora datoriile față de pensionari.

Social-democrații de azi și complicii lor din parlament nu gândesc însă în acești termeni. Pentru ei contează doar faptul că se apropie alegerile, iar ratingul lor electoral e mai scăzut ca oricând. Decizia de luni e menită să le consolideze electoratul și, eventual, să mai ia niște voturi de la PNL sau USR. Trebuie spus însă că tactica PSD-ului nu denotă numai populism, ci și perfidie.

Dacă liberalii izbutesc să obțină un aviz negativ de la CCR și măresc pensiile cu doar 14% (o decizie la fel de populistă a PNL-ului, dar cel puțin sustenabilă economic), stânga va învinui dreapta de dispreț față de bătrâni. Iar dacă legea rămâne în vigoare și adâncește criza financiară, stânga va acuza dreapta de incompetență. Și într-un caz, și în celălalt, PSD se vede câștigător.

Nu are niciun rost să discutăm acum despre aspectul moral al chestiunii: un partid corupt, alcătuit din hoți și șnapani, (foști) securiști și demagogi pseudonaționaliști, progenitură din flori a sinistrului PCR de pe vremuri, nu poate fi decât așa cum e PSD de azi. E la fel de drept că, în epoca Iliescu-Năstase, social-democrații se ghidau de cel puțin niște scrupule economice, dacă le lipseau cele etice sau politice. În prezent însă, toată gândirea economică se rezumă la distribuirea de pomeni electorale pentru obținerea unor victorii imediate.

Ceea ce ar merita dezbătut, cu adevărat, ar fi atitudinea electoratului. Dacă după ani și ani de minciună și de falsă mărinimie, PSD mai întrunește o dată, laolaltă cu acoliții săi din umbră și în ciuda tuturor evidențelor (infrastructură deficitară, absorbție insuficientă de fonduri europene, corupție la toate nivelurile etc.), o majoritate relativă la parlamentare, am putea afirma, cu toată directitudinea, că respectiva parte a națiunii nu e sănătoasă la cap. Căci numai o minte bolnavă nu va fi în stare să vadă în această majorare a pensiilor un cadou otrăvit.

Uneori, generozitatea e o formă de dispreț. E ca atunci când ești câine, iar stăpânul tău îți oferă bucată de carne pe care o leagă, în prealabil, de un fir de ață, ca s-o tragă imediat afară după ce ai înghițit-o. Spre marele lui amuzament. Cehov, care descrie scena în Kaștanka, ne avertizează că dobitocul din noi rămâne credincios stăpânului, în ciuda aversiunii pe care acesta i-o provoacă.

E clar că pensionarii merită pensii decente, dar nu și atunci când pensia e un os legat de o sfoară. Dacă ai șaptezeci de ani și nu ai înțeles atâta lucru, mai bine stai acasă și nu mergi la vot. Lăsându-i să voteze pe cei care, mâine, chiar vor trebui să-ți plătească, din buzunarul lor, pensia.

Tristul adevăr este că democrația funcționează întotdeauna mai bine pentru Luka Aleksandrîci și odrasla lui Fediușka decât pentru Kaștanka.