Vise împlinite în patria adoptivă

1746
0
Foto: Arhivă personală

Acum un deceniu, din cauza greutăților și din dorința de a avea un trai mai bun, soții Savelie (36 de ani) și Ina (34 de ani) Mihai, ambii cu studii superioare, au luat calea spre Nisa. S-au pornit cu gândul de a reveni peste doi ani, dar viața s-a aranjat altfel într-un stat democratic și familia Mihai a decis să rămână în Franța. Au reușit să-și deschidă o afacere proprie, care oferă servicii de închiriere a mașinilor luxoase cu și fără șofer celor înstăriți care-și petrec vacanțele pe Coasta de Azur. Cresc doi copiii frumoși, Doru-Bogdan (11 ani) și Vanessa (șapte ani).

15 septembrie, ora 10.00, Nisa. În timp ce stăm la o cafea într-un local din Promenade des Anglais, Ina și Savelie Mihai își amintesc cum au ajuns pe Coasta de Azur.

Era 6 octombrie 2009. Savelie Mihai, absolvent al Universității Agrare de Stat din R. Moldova, Facultatea ingineria mediului, și Ina Mihai, absolventă a ASEM, Facultatea Economie, au ajuns cu fiul lor în brațe la Nisa.

În R. Moldova, Savelie lucrase șofer la unul din deputații din Parlamentul R. Moldova, iar Ina născuse primul lor copil – un băiat. Problemele cu care se confrunta tânăra familie i-au determinat să plece. Nou-născutul a avut probleme de sănătate, imediat după naștere, fiind internat la reanimare.

Mai întâi a plecat Savelie. A mers să cumpere o mașină de peste hotare pentru a câștiga un ban. Practica cumpărarea și vânzarea mașinilor pentru a-și întreține familia.

Era aprilie 2009 

A cumpărat o mașină din Franța cu care a ajuns tare greu acasă. În acea primăvară a anului 2009 a vizitat-o și pe mama sa, Maria Mihai, la Nisa. Ea lucra în casa unei familii de italieni.

„Mama mea este româncă din Ucraina, iar tata este din Ciobalaccia, Cantemir, satul meu de baștină”, ne spune Savelie.

Ina şi Savelie Mihai. Copiii – Doru Bogdan (11 ani) şi Vanessa (șapte ani). Foto: Arhivă personală

Era 19 aprilie 2009 când a ajuns la Nisa. A fost impresionat de palmierii văzuți și, în general, de clima Rivierei Franceze. Și-a sunat soția și i-a spus să-și pregătească valizele, mai ales că medicii i-au recomandat fiului vizite dese la mare și munte.

„Aici este și mare și munte. A durat un pic până am perfectat și pentru fiu actele românești. Noi eram români cu actele în regulă”, capul familiei rememorează crâmpeie din 2009.

Mama sa, Maria Mihai, l-a întâlnit la Nisa. A stat o perioadă cu ea, apoi, când a început să-și câștige banul său, lucrând din greu la construcții, s-a separat. O perioadă au muncit și au locuit la vila unor ruși bogați. Savelie spune sincer că nu știa limba franceza, și nici rusa, deloc. În școală învățase engleza.

„Eu sunt din 1984 și acasă, în sat, vorbeam doar românește. În școală rusa n-a fost predată la nivel”, spune bărbatul. Vorbeau doar românește. „Măcar că în Ciobalaccia, Cantemir, locuiau bulgari și români. Nu știam să vorbesc rusa. Aici am învățat-o, ca și franceza, italiana, în timp ce o perioadă am fost șofer și făceam curse în orașele italiene, de unde cumpăram materiale de construcție”, își amintește Savelie.

Ina spune că s-au pornit pentru un an sau doi să muncească peste hotare. „Aveam calculele noastre de-acasă. Ca să achităm costul apartamentului pentru care dădusem o parte din bani. Nu a fost așa”, zâmbesc ambii.

Primele săptămâni la Nisa au fost frumoase, dar după asta Savelie a început să-și caute de lucru. Mama sa îi spusese fiului mai mare că, atunci când aude vorbindu-se pe stradă în rusă sau română, să se apropie și să discute, ca să-și caute de lucru.

Recunoștință pentru conaționali 

„Eram rușinos. Nu auzeam ca cineva să vorbească pe Promenade des Anglais în rusă sau în română. În 2009, aici erau puțini de-ai noștri. Lucram ocazional la construcții la munte. Veneam seara acasă cu mâinile pline de bătături însângerate. Soția îmi bandaja rănile și, dimineața, iar la lucru. Aveam 50 de euro pe zi. Ceilalți aveau mai mult. Atunci mi-am zis că voi învăța franceza. Pe parcurs, am mai cunoscut moldoveni care lucrau la Nisa și care m-au ajutat mult. Le sunt recunoscător”, mărturisește Savelie.

După asta și-a găsit de lucru în calitate de șofer, ceea ce voia să facă de fapt, având toate categoriile pe permisul de conducere și fiind considerat șofer profesionist.

Lucrând la un patron la diferite munci, neavând încotro, acesta l-a luat odată cu el într-un camion până în Italia. Tot atunci i-a permis să meargă la volan. A mers vreo trei luni de zile pe camioane mari, pe mașini de lux. Așa a fost observat și apreciat ca un șofer bun. Atunci munca și viața îi păreau mai ușoare. A lucrat vreo doi ani la acest patron.

Apoi a oferit servicii ca șofer prin recomandări la diferiți oameni bogați, veniți pe Coasta de Azur, ca să meargă cu ei în diferite locații, la magazine. O perioadă au lucrat și au locuit la o familie de ruși care și-au cumpărat o casă pe Riviera Franceză. Câștigau 2500 de euro lunar.

Cunoscând limbile franceză, rusă și italiană, soții Mihai prestau servicii vilegiaturiștilor înstăriți. În anul 2015, Savelie și Ina decid să-și deschidă propria afacere. A investit în mașini scumpe, de lux, și deservește clienți bogați, majoritatea ruși.

„Aici sunt foarte mulți ruși bogați și am ales să fac ceea ce mă pricep mai bine”, susține el. Soția sa, Ina, este de formație contabilă. Ea are grijă de partea documentară și evidența contabilă a firmei. Societatea creată oferă diferite tipuri de servicii cotidiene.

„Am cumpărat mașini și din bani proprii, și pe credit, și în leasing. Am investit serios atunci când lucram mult la oameni bogați. În prezent, dețin cinci mașini de lux. Am încheiat un contract cu un partener german de la care închiriez mașini de marca Lamborghini, Rolls Royce, Bentley, Mercedes. Organizez și curse avia private pentru clienți. Am încheiate contracte cu câteva companii avia în acest sens. În această vară pandemia a avut un impact puternic asupra firmei. Am decis să investesc și într-o barcă, pentru a oferi servicii de pescuit sportiv clienților bogați. Vreau să dezvolt pescuitul sportiv”, ne mărturisește basarabeanul.

Iarna, Savelie merge în munții Alpi, unde vin în vacanță familii înstărite, și oferă servicii acolo. Are clienți permanenți. „Când prestezi servicii de calitate, vin și clienții”, susține el.

„Din primii ani ne-am dat seama că nu ne vom întoarce acasă”

„Mergem vara acasă, pentru a-mi vedea părinții și copiii, buneii”, ne-a mărturisit Ina. Spune că copiii sunt foarte bine integrați în societatea franceză. Învață bine. Studiază suplimentar limba rusă și fac ore de înot, tenis de câmp. Copiii vorbesc acasă doar românește. Merg la școala franceză, dar sâmbăta merg la ore în școala rusă.

„Îmi place mult franceza. Am învățat-o la universitate. Am frecventat cursurile plătite de familia la care lucram, care voiau să-i ajut cu actele și să le fiu administrator. Eu nu pot înțelege cum poți să trăiești într-o țară și să nu vorbești limba băștinașilor. Îmi place traiul din Franța și francezii. Franța este un stat care are grijă de cetățenii săi. Birocrația e mare, dar totul este corect. Nu există corupție. Și nu mi-a fost greu să deschid afacerea”, ni s-a confesat Savelie.

Și acum, la o distanță de 11 ani, nu regretă că au plecat de acasă, pentru că traiul în R. Moldova nu s-a schimbat spre bine.

„Ne este dor de prieteni, nași, cumetri. Am invitat finii de cununie aici. S-au întors înapoi. Au spus că nu pot trăi fără părinți”, spune basarabeanul. Potrivit lui, unii nu se pot încadra în societatea franceză. Și le este greu celor care au casă, masă acasă și sunt de vârsta a doua. „Tinerii se încadrează mai ușor și tind spre o viață mai bună”, concluzionează el.

În opinia soților Mihai, statul francez oferă toate posibilitățile de a te dezvolta și-ți oferă sprijinul necesar.

„Aici asistența medicală este dezvoltată și bine pusă la punct. Orice cetățean care lucrează și plătește impozite la stat beneficiază de servicii medicale gratuite și la nivel înalt”, a conchis Ina Mihai.

Preluarea textelor de pe pagina www.gazetadechisinau.md pentru formatul online se face în limita a 1.000 de semne, cu indicarea linkului activ către articolul preluat.

Instituțiile de presă, care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar edițiile tipărite vor indica „Gazeta de Chișinău” și autorul informației. Materialele de presă sunt protejate de Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe și de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here