Șeful statului, Igor Dodon, se laudă că a ctitorit sute de biserici, mai multe decât Voronin și… Ștefan cel Mare și Sfânt

Orice dictator sau personaj cu pretenții autoritariste se asociază cu o personalitate istorică. Stalin s-a asociat cu Ivan cel Groaznic, Putin cu Stalin, Erdoğan cu Atatürk. Voronin s-a complăcut în postura de succesor al lui Ștefan cel Mare și Sfânt. De altminteri, Nikolaici a deschis calea președinților moldoveni la Sfântul Munte Athos. Dodon, în calitate sa de copiator fidel al lui Voronin, se crede și el, din obligație kominternistă, succesor al lui Ștefan, un fel de pigmeu al lui Putin și Atatürk.

Președintele Igor Dodon a făcut bilanțul pentru cei patru ani de mandat. În calitate de șef al statului moldovenesc, în perioada 2016–2020, Dodon susține, într-un film distribuit pe rețelele de socializare, că activitatea sa are patru caracteristici importante: „caracter, echilibru, responsabilitate și valori”.

(Lipsă de) Caracter

Vom lua pe rând aceste „trăsături”, după cum le numește chiar el, pentru a evoca faptele sale din 2016 și până în prezent.

Caracterul este o însușire morală care se manifestă prin perseverență, voință fermă și corectitudine. Rețineți ultimul cuvânt. Pentru Dodon însă, caracter este felul în care s-a comportat el în perioada 8–14 iunie 2019, răstimp încheiat cu ieșirea lui Plahotniuc din Republica Moldova.

Pentru a-și umfla caracterul, el susține că Vladimir Plahotniuc ar fi o epocă încheiată pentru Republica Moldova. Dimpotrivă, se știe că ultimul și-a pregătit din timp plecarea, protejându-și foarte bine averile. Altfel spus, ne-a lăsat aici proști pe toți.

Acum, la un an de la plecarea lui Gheorghevici, Procuratura Republicii Moldova a aplicat sechestru doar pe unele bunuri, a căror valoare este departe de a acoperi pierderile provocate banului public. Acum procurorii moldoveni ridică din umeri și spun că atât furtul miliardului, cât și banii care au ajuns ilegal în buzunarele oligarhului sunt greu de recuperat. Așa că surcelele nu se știe din cine vor sări.

În ultimul an de mandat, Dodon a devenit subit rivalul lui Plahotniuc. Dar ce a fost până în 2019? Ce relație a fost între cei doi până la ieșirea lui Plahotniuc? PSRM-ul lui Dodon și PDM-ul lui Plahotniuc au coabitat perfect. Se știe că Dodon a devenit președinte cu sprijinul lui Plahotniuc și, cu același Plahotniuc, a înaintat votul mixt.

(Des)Echilibru  

Chiar în campania electorală pentru prezidențialele din 2016, voind să intre cât mai mult sub, pardon, să obțină încrederea lui Putin, Igor Nikalaici și-a pierdut cu totul (dez)echilibrul. A recitat voios la televizor că Crimeea este parte a Federației Ruse. De atunci, de patru ani, nu a mai călcat la Kiev. Nu a mai reușit să discute cu un omolog ucrainean, fie cu fostul președinte Poroșenko, fie cu actualul Zelenski.

Fără contribuția Ucrainei, diferendul nu poate fi rezolvat. Controlul hotarului transnistrean al Republicii Moldova nu poate fi instituit fără Ucraina. Dar poate că nici nu trebuie, având în vedere că contrabanda cu țigări a crescut considerabil după instalarea Guvernului Chicu.

În decursul celor patru ani de mandat, președintele Nikalaici nu a putut să calce nici la București. Dimpotrivă, după instituirea Guvernului Chicu, relațiile dintre București și Chișinău s-au redus la un discurs antiromânesc.

Singurii șefi de stat cărora Dodon a reușit să le pupe / strângă mâna au fost în cea mai mare parte fie dictatori, fie personaje cu tendințe dictatoriale – Vladimir Putin (Rusia) și Recep Tayyip Erdoğan (Turcia), Aleksandr Lukașenko (Belarus), Victor Orban (Ungaria). Drept consecință, la finele mandatului său, Nikalaici a intrat într-o izolare absolută, un fel de ospiciu.

(Non)Valori

Însă capitolul la care Dodon conduce detașat sunt diversiunile kaghebiste. În opinteala sa antiromânească, Dodon a depășit hotarele Republicii Moldova. Una dintre acțiunile pe care flutură moldoveanul cu falca lată și groasă de la Sadova este anul Ștefan cel Mare organizat în 2018.

Această campanie a avut scopul declarat să compromită evenimentele dedicate împlinirii a 100 de ani de la Marea Unire de la 1918. În interiorul Republicii Moldova, anul Ștefan cel Mare s-a caracterizat prin editarea de lucrări pseudoștiințifice, care resuscită tezele kominterniste împotriva României.

În ce privește monumentele ridicate de Dodon, cea mai reprezentativă este lucrarea din fața Mănăstirii Căpriana. Aceasta este atât de proastă încât se aseamănă mai curând cu Darth Vader din „Războiul Stelelor” decât cu marele voievod.

În schimb, Dodon a excelat cu propaganda sa în afara Republicii Moldova, și anume în Ucraina, în regiunea Cernăuți. În anul când s-au împlinit 100 de ani de la Unire, tânărul activist socialist Dumitru Roibu umbla prin regiunea Cernăuți și le vorbea tinerilor despre statalitatea moldovenească. După asta, tânărul activist a fost decorat de șeful statului cu Meritul Civic.

În timp ce organizațiile naționale românești din Cernăuți au fost terorizate de SBU, „Urmașii lui Ștefan” au avut liber la acțiunile lor împotriva comunității românești din Ucraina.

Igor Dodon se declară președintele care apără valorile creștine și spune că luptă pentru integritatea moral-spirituală a societății moldovenești. El pozează în protector al Bisericii Pravoslavnice și continuator al lui Ștefan cel Mare. Ba mai mult, Nikalaici susține că este ctitor „la câteva sute de lăcașuri din țară”. Aici l-a întrecut chiar și pe Ștefan cel Mare, căruia tradiția îi atribuie vreo 40 de lăcașuri.