Eugeniu Gorean: „Încerc să găsesc echilibrul între lumină și umbră”

– Felicitări, Eugeniu Gorean, pentru seria de acuarele realizate în perioada carantinei, sunt excepționale. În ele vedem cum animalele invadează marile orașe ale lumii. Care a fost punctul de pornire al acestei serii? Ai început să pictezi îndată după ce ai auzit că în vremea regimului de izolare, instaurat din cauza covidului, apăruseră animale sălbatice pe străzile pustii ale orașelor?

Vă mulțumesc mult. Desigur, tot ce se întâmplă acum în lume mă inspiră mult. Aș răspunde cu o singură frază la întrebarea Dvs.: Am pictat aceste lucrări deoarece altfel nu am putut. Însă aș vrea să precizez că baza era pregătită cu mult timp înainte, căutările mele artistice duceau spre asta. Am încercat să merg pe direcția acestor căutări, tot mai departe. După ce am creat un spațiu inedit, compozițional, estetic, m-am întrebat ce urmează. Mi-am dat seama la un moment dat că mai departe este mesajul. Cred că acum este perioada când lucrez la mesaje în pictură. Acesta e tărâmul unde îmi pun mie însumi întrebări și încerc să înțeleg încotro mergem. Sunt întrebări despre societate, clișee, despre paradoxuri. Este o continuă reflecție și explorare. Peisajul și animalele au fost mereu temele mele esențiale în pictură, însă astăzi le fuzionez într-o temă de sinteză. Seria „Animale în oraș” este un răspuns la regimul de izolare provocat de covid.

– Care a fost prima lucrare din această serie? Unde te-ai aflat pe timp de carantină: la Chișinău sau undeva în Europa?

Prima lucrare a fost „Parisul în carantină”. Abia revenisem de la Paris. Acolo m-am aflat în februarie. La sfârșit de februarie observasem deja schimbări în viața orașului de pe Sena. Când m-am întors acasă, la Chișinău, am început să lucrez la această pictură. După ce am încheiat-o, mi-am dorit să dezvolt această temă. Astfel, am creat o serie mai largă.

– Grupajul conține lucrări cu pisici, câini, iepuri, porumbei, zebre, flamingo, păuni, cămile, plasate în diferite peisaje urbane. Cum ai ales animalele, pentru diferite orașe? Îți place să pictezi animale? Cum reușești să le reprezinți vii, în mișcare, veridic?

Mi-am propus să nu reprezint nici o ființă umană, până nu se încheie pandemia. Voi povesti în picturile mele istorii, scene, situații, însă nu oamenii vor fi eroii, ci animalele. Recunosc că îmi plac animalele. În picturi, animalul este ca un simbol, el transmite direct mesajul spre privitor. Animalul este un mijloc de expresie foarte puternic.

– Seria mai include și o acuarelă unde vedem cum vegetația, florile cuceresc un oraș. Crezi că natura se va răzbuna și va birui la un moment dat tehnica, tehnologiile? Sau este inevitabilă o catastrofă ecologică?

Sunt optimist. Sper că nu se va produce catastrofa globală. Încerc să o previn, prin arta mea.

– E deosebit de interesantă lucrarea unde apar o mulțime de curcani în centrul Chișinăului (clădiri reprezentative din Chișinău sunt pictate foarte realist, le recunoaștem ușor). E o aluzie la curcanii aruncați vara trecută, pe 9 iunie 2019, în curtea Președinției Republicii Moldova, ca formă dubioasă de protest?

Curcanii de pe strada Ștefan cel Mare din Chișinău își au originea, desigur, în acel protest dubios. Nu pot afirma că această pasăre a devenit „simbol național”, însă uneori am impresia că și niște curcani pot fi mai inteligenți decât unii din noi.

– În una dintre lucrări, ai pictat incendiul de la Notre-Dame din Paris. Ai făcut lucrarea după fotografii, imagini video? Te-a cutremurat acest incendiu?

Această pictură am realizat-o aproape live, de pe posturile de televiziune franceze. În acea seară dramatică (15 aprilie 2019), eram în Chișinău, în atelier. Recunosc că m-a tulburat acest eveniment trist. Eu mergeam foarte des la această catedrală când mă aflam la Paris.

– Ai abia 29 de ani, dar faci lucrări extrem de complicate, cu multe elemente lucrate minuțios, cu niște compoziții aproape halucinante. Cât timp îți ia o lucrare?

Totul depinde de inspirație. Lucrez la o pictură două–patru zile. Procesul mă face fericit, însă rezultatul mai puțin.

– Cum îți protejezi ochii, cum îi aperi de surmenaj?

Respect o regulă: lucrez doar la lumina naturală, de zi.

– Dincolo de virtuozitatea tehnică, simțim fluiditatea liniilor, energia lor și forța emoției. Cum prinzi emoția într-o lucrare? Cum definești inspirația?

Sunt adeptul lui Cehov care spunea că inspirația este în tot ce te înconjoară. Exteriorul influențează interiorul. Un simplu obiect poate atrage după el o întreagă poveste. E foarte importantă și improvizația, ea poate aduce rezultate impresionante.

– Unde ai deprins tehnica acuarelei? De ce ai optat anume pentru acest gen? Ți-ai elaborat, cu anii, o tehnică personală?

Am studiat la Colegiul de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală”, apoi la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. Cred că un artist contemporan nu se poate dezvolta fără o bază, fără studii academice.

Din Colegiu am îndrăgit acuarela, ca tehnică, și cu ea am decis să merg mai departe, creându-mi propriul limbaj artistic. Fac pictură de atelier, dar și plein-air, acesta mă ajută să descopăr forme noi, soluții coloristice inedite. Lumina este un element important, însă lumina nu poate exista în pictură dacă nu este umbra. Încerc să găsesc echilibrul între ele.

– În ce țări ai făcut peisaje, schițe? La ce expoziții, concursuri participi, naționale și internaționale?

Călătoresc și pictez acolo unde am expoziții sau unde sunt invitat să predau master class-uri. Mai des în Franța, Regatul Unit, Italia, Rusia, China.

Am avut o serie de expoziții personale în Franța, Ungaria, Marea Britanie, pe insula Guernsey. Am participat și la expoziții de grup, cele mai importante fiind cele de la Parlamentul European, de la Consiliul Europei, precum și la Bienala de Acuarelă din Sankt-Petersburg, am avut și expoziții în China.

La ora actuală, sunt Brand Ambasador la Canson și la firma de pensule Tintoretto, Italia. Canson este cea mai mare companie de hârtie profesională, mi-a propus să devin Brand Ambasadorul ei, deci o reprezint. Împreună cu această companie particip la expoziții, festivaluri, activități online. Tintoretto este o marcă italiană de pensule și, de asemenea, o reprezint.

– Reușești să-ți câștigi existența din pictură?

Da, trăiesc din artă.

– În aprilie 2020 ai obținut premiul 1 la concursul „Le monde d’après” organizat de renumita Casă de Modă Fête Impériale Paris. Pentru ce lucrare ți-au acordat premiul?

Casa de Modă Fête Impériale Paris anunțase un concurs pe tema „Cum va arăta lumea după pandemie”. Am trimis lucrări recente și am luat premiul.

– În ce oraș este atelierul tău?

Atelierul meu se află la Chișinău. Pentru mine, toate drumurile duc la Chișinău. Petrecusem o perioadă peste hotare și mi s-a făcut tare dor de casă. Oricât de bine ar fi în Occident, eu mă trag fără să vreau acasă, numai aici îmi reîncarc bateriile.

– Mulțumesc pentru interviu și mult succes în continuare!

Interviu de Irina Nechit