Politica autohtonă versus fotbalul local

159
0
Scriitorul Mircea V. Ciobanu
Scriitorul Mircea V. Ciobanu

Dacă ştirile politice locale se transmit la TV separat de cele externe, apoi rubrica sportivă le amestecă pe toate, comentatorii povestind cu acelaşi entuziasm despre ce se întâmplă în culisele lui Manchester Sity şi în tainiţele lui Sfântul Gheorghe Suruceni. Dar un comentariu dinamic şi pătimaş nu salvează lentoarea meciurilor mediocre. Acesta ne este fotbalul şi nu prea există premise pentru altceva. Singura şansă ar fi, poate, încadrarea câtorva echipe basarabene în campionatul românesc. Două-trei cluburi interriverane (dar poate şi unul de peste Nistru) ar fi suficiente pentru a atrage atenţia suporterilor şi a managerilor calificaţi, resuscitând interesul pentru acest sport (şi un comentariu pe potrivă).

„Politica” din această gaură neagră a Europei e cam la acelaşi nivel (şi soluţia, de altfel, poate fi aceeaşi!). Consecutiv, a o comenta implicând analize profunde e risipă de creieri: aici legile sociale nu funcţionează, aşa cum legile fizicii sunt aproximate sau anulate de anomaliile vreunei găuri negre (astronomice, nu metaforice). Comentatorii, oricât de buni, lucrează cu materialul clientului şi nu pot confecţiona sită de mătase din coada oricărui maidanez politic. Cum să comentezi, d.e., dizgraţioasa „confruntare politică” la ultima şedinţă din sesiunea de vară a parlamentului RM?

De ani buni, de când ţin o rubrică intitulată A-politice, încerc să-i conving pe cititori că titlul e adecvat intenţiei, că eu nu sunt „formator de opinie” şi că niciodată nu am încercat, mizând pe naivitatea cititorului, să ascund în spatele rubricii nişte deducţii numai bune de turnat în betonul strategiilor politice. Tot ce scriu aici e profund a-politic şi chiar anti-politic. Pe mine mă preocupă mai mult impactul găinăriilor „politice” asupra oamenilor de rând, decât parcursul politic al cuiva sau nişte polemici interpartinice, în cel mai bun caz: confruntări de orgolii sau ciomăgeli ale băieţilor de mingi. Şi primul băiat de cartier (ca să fie clară ierarhia) este chiar cel care se numeşte „preşedintele ţării”. În ce logică analitică s-ar  înscrie „misiunile speciale” ale lui Igor Dodon, sau cerşirea (şi acceptarea „primei tranşe”, în punga de plastic!) de finanţare a partidului său de către liderul altui partid, după ce i-a fost anulat abonamentul finanţării din exterior?

Dacă tot am început cu fotbalul: acest sport foarte popular s-a modificat esenţial. Ca răspuns la tentativele tot mai agresive ale adversarilor de a neutraliza liderii, apar falşii înaintaşi, care tulbură apele în careul advers (miza adevărată devenind „tunarii” din umbră). Şi în politică, în locul personalităţilor autentice, neutralizate pe toate căile, sunt lansaţi băieţii de mingi. Spectacolul e cu atât mai dizgraţios cu cât stratégii sunt anonimi, iar executorii mediocri. Ce să [mai] comentezi? Nivelul se developează succesiv: „preşedintele” moldovean e ignorat de liderii ţărilor care se respectă (iar patronul său de la Kremlin chiar îşi şterge picioarele de el în public) şi e ridiculizat de jurnalişti. Nu-i rămâne decât să-l invite la Condriţa pe egalul său de la Tiraspol. Etalându-şi statutul. Noi de ce ne-am osteni să comentăm aceste „întâlniri la nivel înalt” ca pe nişte evenimente politice?

Bine, va zice oponentul meu de serviciu, e o deosebire între pasiunea opţională a lumii pentru sport şi interesul pentru politică, domeniu care îi atinge pe toţi, inclusiv pe cei apolitici. Există multă lume dependentă de stat, de politic, în ultimă instanţă: „bugetarii”, pensionarii cu pensii mizere, oamenii cu afaceri private, dar care trăiesc din contractele cu statul. „Regulile economice”, fiind şi ele fluctuante şi interpretabile, depind de mofturile demnitarilor, ale funcţionarilor şi birocraţilor. Cum să nu te intereseze politica?

De acord, dar ce are sula politică cu prefectura statalistă? În mod normal, da, succesul politic ar trebui să depindă de calitatea guvernării: aşa se succed sau, dimpotrivă, se perpetuează guvernările în lumea civilizată. Doar că la noi o guvernare ineficientă nu a condus niciodată la prăbuşirea partidului care şi-a asumat guvernarea. Ca să nu mai spun de compromiterea cu „kulioace” primite de la interlopii politicii, care, în alte ţări, ar fi condus la căderea regimului.

P.S. Şi totuşi, într-un loc, eu greşesc: oricât de modestă e prestanţa celor de la Milsami Orhei sau Speranţa Nisporeni, ei încearcă să obţină succesul în confruntarea competenţelor. Diferenţele determină succesul. Pe când palmaresul echipelor politice nu are nimic în comun nici cu calitatea jocului, nici cu măiestria jucătorilor. Şi atunci ce rost are comentariul?

Preluarea textelor de pe pagina www.gazetadechisinau.md pentru formatul online se face în limita a 1.000 de semne, cu indicarea linkului activ către articolul preluat.

Instituțiile de presă, care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar edițiile tipărite vor indica „Gazeta de Chișinău” și autorul informației. Materialele de presă sunt protejate de Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe și de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here