Mita noastră cea de toate zilele

1002
0

Deunăzi, un vecin întors de peste hotare îmi povestea că la vama noastră moldovenească el și încă doi pasageri ai microbuzului ce traversa frontiera statului nostru liber și independent au dat unui angajat al vămii câte patruzeci de euro, pentru a nu fi nevoiți să stea pe urmă acasă, în carantină, tocmai două săptămâni. Ca și cum nici nu ar fi trecut prin vamă și nici nu i-ar fi văzut cineva, Doamne, iartă-mă, iar coronavirusul acesta blestemat nici nu ar exista.

Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.

SUSȚINE

Drept să vă spun, nu l-am prea crezut, pentru că omul, dacă trece o frontieră, e neapărat înregistrat, mai ales când este vorba de o fostă republică socialistă, cu tradiții sovietice de securitate sporită. Iar de când ne știm cu pandemia internațională la noi acasă, cu atât mai mult… I-am spus această părere a mea, dar nu m-a crezut până peste vreo câteva zile, când l-a căutat medicul de familie, căruia, bineînțeles, i s-a transmis informația necesară, și i-a spus să stea cumincior acasă și să iasă numai după două săptămâni.

Indignarea vecinului nu avea margini, pentru că, zicea el, o afacere de acest fel, chiar dacă se bazează pe o încălcare, trebuie să fie cinstită. Uite-așa: dai banul pe care l-ai obținut prin muncă cinstită unui om al statului, aproape că cinstit și el, și câștigi două săptămâni de libertate. Ce-i aici de neînțeles?

Totul e clar, i-am răspuns. Dar, dacă vrei să spui că ai dat bani, pentru a nu fi trecut într-un catastif, dar ai fost totuși trecut, înseamnă că angajatul vămii a fost cinstit doar cu statul, dar te-a fraierit pe tine și pe ceilalți doi, de altfel. Că a procedat și cu alții în același mod nici nu încape îndoială.

Împreună cu vecinul, când s-a mai liniștit, am stat și am presupus că unii dintre acești păcăliți, având „garanția” acordată la vamă, se plimbă liber și nici capul nu-și bat. Dacă nu-i sună nimeni cu bine cunoscuta preîntâmpinare de carantină obligatorie, înseamnă că n-au dat banul degeaba, iar dacă îi sună, stau acasă și, după două săptămâni, „uită” să-și mai caute dreptatea. „Curat murdar”, vorba vine.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.

SUSȚINE