Din ce trăiesc preoții la bătrânețe. „E de dorit ca preotul să moară în altar”

366
0
Foto: facebook.com/Biserica Sf. Nicolae din satul Costești, Ialoveni

Mulți preoți din Republica Moldova, ajunși la bătrânețe, nu au pensie sau primesc de la stat o alocație socială pentru limita de vârstă, deoarece n-au contribuit la bugetul asigurărilor sociale. Chiar dacă ajung la vârsta de pensionare, clericii continuă să slujească până la etapa finală din viața lor și trăiesc din donațiile oamenilor.

Preoții care au fost angajați paralel în alte părți beneficiază de o pensie de stat. Preotul Vasile Ciobanu are o pensie de 1.500 de lei, deoarece părintele a avut mai multe locuri de muncă. „Eu am pensie pentru că am muncit și la stat. Am lucrat în mai multe locuri. Am fost traducător în Cuba. Doi ani și jumătate am lucrat la combinatul de textile din Santiago de Cuba. Sunt mulți preoți care au muncit și în alte domenii”, spune Vasile Ciobanu, parohul bisericii din Costești, Ialoveni.

„Noi, preoții din Republica Moldova, nu avem subsidii de la stat. Noi trăim din jertfa poporului. La noi, la Costești, este o regulă: niciun creștin nu este respins (că-i botez, că-i cununie, că-i înmormântare). Dacă are un leu e bine, dacă nu are niciun leu – este tot bine. E de dorit ca preotul să moară în altar. Lucrează până la adânci bătrânețe”, afirmă Vasile Ciobanu. Potrivit preotului de la Costești, Mitropolia Moldovei nu are nicio responsabilitate față de preoții în vârstă.

„După osteneală, bătrânețe”

Conform unei tradiții perpetuate în Biserica Ortodoxă, preotul în vârstă ajunge în grija celui nou-venit la parohie. „Dar asta depinde de posibilitățile parohiei și de bunul-simț al preotului care a preluat parohia. Nimic concret nu-i prevăzut în regulamente, de aceea, preoții se bucură dacă pot să lase parohia unui fiu sau ginere, nu atât pentru a asigura celor tineri o sursă de existență, ci pentru a avea ei înșiși o minimă siguranță la bătrânețe”, ne spune ieromonahul Petru Pruteanu.

De ce preoții acceptă să lucreze fără un contract de muncă, chiar dacă oficierea slujbelor religioase este meseria lor de bază? „Aşa a fost în perioada sovietică şi nimeni nu a fost preocupat să schimbe situaţia. Statul, sub pretextul că este „laic”, preferă această relaţie lipsită de responsabilitate faţă de preoţi şi biserică. Cred că e şi vina preoţilor că acceptă să trăiască astfel. Nimeni nu are siguranţa zilei de mâine şi ne-am obişnuit să trăim după principiul „carpe diem” (trad. din limba latină – trăiește clipa). Nu doar preoţii, ci şi majoritatea ţăranilor din R. Moldova preferă să aibă întreg venitul de moment, fără a plăti impozite, ca să-şi strângă fiecare ce poate pentru bătrâneţe. Mulţi oameni în etate, inclusiv preoţii, au copii sau rude în străinătate care îi ajută”, răspunde Petru Pruteanu.

Referitor la veniturile bisericii, Petru Pruteanu afirmă că acestea sunt foarte mici și, în mod normal, sunt gestionate de un consiliu parohial, iar preotul este președintele acestui colectiv. „Nu ai ce împărți, mai ales că biserica trebuie să plătească facturile de utilități publice, iar pe lângă preot mai este un dascăl și alte persoane care ajută. Să nu-și închipuie cineva că, așa cum au dat politicienii la Mănăstirile Căpriana și Curchi, pentru a fi arătați la televizor, tot aşa dau la toate bisericile. Nici vorbă!”, explică Petru Pruteanu, parohul unei biserici din Portugalia.

În Republica Moldova ar exista peste 1.500 de preoți ortodocși. Deși se vehiculează că preoții trăiesc foarte bine, au mașini scumpe, ieromonahul Petru Pruteanu notează că „2-3% dintre preoți au mai mult decât trebuie. Restul, de 97-98%, o duc destul de greu, iar jumătate dintre aceștia chiar foarte greu”.

Biruri pentru Mitropolie

Trimestrial, circa 20-25% din veniturile fiecărei biserici s-ar duce în vistieria Mitropoliei Moldovei, iar acești bani ar fi sursa pentru salariul mitropolitului, al episcopilor și celorlalți funcționari, aflăm de la ieromonahul Petru Pruteanu.

„Există preoţi scutiţi de această taxă, dacă au o situaţie grea în familie sau au biserica în construcţie. Când eram cleric în Episcopia de Edineţ şi Briceni, având şi funcţia de consilier pentru învăţământ şi catehizare, din aproximativ 120 de preoţi ai eparhiei, vreo 20-30 erau scutiţi de aceste taxe, iar banii care se adunau de la ceilalţi abia ajungeau să se plătească lumina şi căldura la centrul eparhial şi salariile pentru o singură lună ale profesorilor care predau la cele două seminarii teologice: de băieţi şi fete”, spune Pruteanu.

În 2009, nu se mai plătiseră salarii de un an şi jumătate, ceea ce a dus la închiderea Seminarului şi Facultăţii de Teologie care funcţionau pe lângă Mănăstirea Zăbriceni”, își amintește Petru Pruteanu. Potrivit ieromonahului, „Mitropolia nu poate să îndeplinească rolul statului sau al Casei Naţionale de Asigurări Sociale. Mitropolia gestionează problemele religioase (slujbe, disciplină canonică, repartizarea şi conduita clericilor etc.)”.

Cum e în biserica romano-catolică

Și preoții romano-catolici lucrează până își dau „ultima suflare”. Dar, spre deosebire de preoții ortodocși, care au copii, clericii romano-catolici nu-și întemeiază o familie. Așa că de preoții catolici au grijă episcopii, aflăm de la preotul Mihai Bălan de la parohia romano-catolică „Providența Divină” din Chișinău.

„Episcopul este obligat să aibă grijă de preoții în vârstă și de cei bolnavi. Niciun preot nu rămâne pe stradă. Dreptul canonic prevede că episcopul este obligat să le asigure un trai decent. Preoții catolici nu au familie, nu are cine-i îngriji dacă nu se implică episcopia. În R. Moldova încă nu avem preoți pensionari. Dar acolo unde-i mai mare biserica, mai veche, nimeni nu este lăsat pe drumuri”, afirmă Bălan.

Biserica pe care o gestionează are statut de persoană juridică, are angajați cărora le plătește salarii și pachetul social. „Fiecare parohie este înregistrată ca persoană juridică, dar tot ce face preotul e în concordanță cu episcopia romano-catolică. Biserica este cult religios. Nu este ONG. Pensia va fi minimă pentru că nu ne permitem să plătim salarii mari”, conchide preotul Mihai Bălan.

Ce prevede legea

„Legislația nu a lăsat în umbră pe nimeni”, precizează juristul Eugeniu Covrig de la Confederația Națională a Sindicatelor din Moldova (CNSM). Codul Muncii al Republicii Moldova are un capitol dedicat cultelor religioase. O asociație religioasă poate încheia contracte individuale de muncă. Salariat al asociației religioase poate fi persoana care a împlinit vârsta de 16 ani, conform legislației.

Potrivit Legii privind libertatea de conștiință, de gândire și de religie, un cult religios capătă statut de persoană juridică înregistrându-se la Agenția de Servicii Publice, ceea ce-i permite să angajeze oameni pe contract individual de muncă și să contribuie la fondul de asigurări sociale. În aceeași lege se spune că deservenţilor şi salariaţilor cultelor religioase, indiferent de pensiile stabilite de culte, li se stabilesc pensii de asigurare de stat în conformitate cu legislaţia în vigoare a Republicii Moldova. Totodată, asociațiile religioase nu plătesc impozite pe bunurile imobiliare, funciare și sunt scutite de taxe vamale și de TVA la importul obiectelor de cult, potrivit Codului Fiscal al Republicii Moldova.

Preluarea textelor de pe pagina www.gazetadechisinau.md pentru formatul online se face în limita a 1.000 de semne, cu indicarea linkului activ către articolul preluat.

Instituțiile de presă, care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar edițiile tipărite vor indica „Gazeta de Chișinău” și autorul informației. Materialele de presă sunt protejate de Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe și de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here