Persoanele cu tulburări mintale și conflictele cu legea

Era o zi de joi, aproape de miezul nopții. Un bărbat s-a oprit cu bicicleta în fața unei frizerii (mai exact a unui barbershop) din Orhei, a spart geamul, a intrat și a distrus rând pe rând tot ce era în interior. În timp ce spărgea geamul, pe alături treceau două (!) echipaje de poliție, care nu s-au oprit să intervină, invocând că nu au observat.

Aparent, este un caz de vandalism, și unul de neatenție din partea poliției, în urma căruia poliția a deschis o anchetă de serviciu și una penală.

L-am contactat pe proprietarul frizeriei, acesta spune că l-a recunoscut pe bărbatul din imaginile înregistrate de camerele de securitate și spune că ar avea „probleme psihice”, iar în astfel de cazuri, persoanele cu tulburări mintale ar scăpa ușor de pedeapsă. „Am fost și am vorbit cu comisarul și anchetatorul. Mi-au spus că în asemenea situații persoana săvârșește o crimă, apoi este adusă la expertiză, se află că persoana în cauză are probleme mintale, apoi urmează un curs de tratament de aproximativ o lună sau, în cazuri mai grave, jumătate de an, apoi iese în libertate”, ne spune Maxim, proprietarul barbershop-ului din Orhei, pentru GAZETA de Chișinău.

Serviciul de presă al Inspectoratului de Poliție Orhei nu a răspuns la întrebările noastre, deoarece este pornită o procedură penală în cadrul căreia vor fi stabilite toate circumstanțele și ulterior se va lua o hotărâre.

„În societate există percepția că persoanele cu tulburări mintale ar trebui tratate forțat”

Discuțiile din spațiul public din R. Moldova despre cazurile în care sunt implicate persoane cu tulburări mintale, de obicei, implică componente precum încălcarea drepturilor omului, abuzul, stigmatizarea din partea societății, discriminarea și luarea unor decizii fie în defavoarea părții vătămate, fie în a persoanelor care au comis infracțiunea.

Toate acestea se datorează lipsei unor politici și campanii de educație, inducând o incertitudine la nivel social și tratament inuman la nivel instituțional. Care totuși este soarta persoanelor cu tulburări mintale aflate în conflict cu legea? Care ar trebui să fie reacția adecvată și corectă a autorităților? Cum să procedeze cetățenii?

Datele oficiale, conform Biroului Național de Statistică, arată că la finele anului 2018 erau înregistrate 73086 de persoane cu tulburări mintali și de comportament. Totodată, R. Moldova duce o lipsă acută de psihiatri, în 2017 erau doar 159 în toată republica, adică 0,4 la 10000 de locuitori. (informații oferite de organizația Trimbos Moldova pentru GAZETA de Chișinău).

Ex-secretarul de stat al Ministerului Justiției, coordonator de programe în cadrul Institutului pentru Drepturile Omului din Moldova, Dumitru Rusu, spune că dacă o persoană cu tulburări mintale săvârșește o infracțiune sau o tentativă de infracțiune, se acționează în egală măsură ca în orice alte cazuri.

„Dacă o persoană atentează la viața altei persoane, de exemplu, cineva atacă cu o armă, în mod normal, în asemenea cazuri trebuie să reacționeze polițistul, nu spitalul de psihiatrie, nu medicii sau altcineva. Prima care acționează este poliția, care se deplasează la fața locului și neutralizează pericolul pentru cetățeni, cu respectarea demnității umane. După această etapă, persoana în cauză trebuie să fie transportată în primul rând la inspectoratul de poliție și plasată în izolator. Dar, înainte de a fi plasată în izolator, are loc consultarea unui medic specializat în domeniul sănătății mintale. Ulterior, după decizia medicului, în caz de necesitate, persoana este transportată la spitalul de psihiatrie, care, la rândul său, trebuie să confirme dacă necesită suport medical de urgență sau există pericol iminent pentru viața și sănătatea sa.”

Deseori în cazurile cu implicarea persoanelor cu tulburări mintale, în societate există percepția că acestea ar trebui tratate forțat. „Dacă medicul identifică un caz de urgență, pornește procedura de plasare involuntară. Se constituie o comisie, se solicită instanței de judecată autorizarea plasamentului involuntar. Dacă nu sunt stabiliți factorii menționați, persoana este plasată în izolator. Urmează sau nu un tratament decide instanța de judecată, evident cu atragerea specialiștilor din domeniul sănătății mintale”, explică Dumitru Rusu.

În toate acțiunile întreprinse este important să fie respectate drepturile și obligațiile de către toate părțile participante la proces. „Omul este în primul rând un cetățean cu drepturi și obligații. Dacă el are o problemă, cum ar fi o psihoză sau altceva, atunci asta ține de serviciul de sănătate urgentă, el este luat și spitalizat. În alte cazuri, exact ca oricine altcineva, el ar trebui să răspundă pentru ceea ce face și poliția trebuie să asigure ordinea publică”, spune Victoria Condrat, director executiv și manager local al proiectului „MENSANA – Suport pentru Reforma Serviciilor de Sănătate Mintală în Moldova”.

Abuzuri față de persoane cu tulburări mintale

Din cauza stereotipurilor din societate, dar și a unor cazuri de neprofesionalism manifestat din partea unor colaboratori din Poliție, persoanele cu tulburări mintale sunt deseori etichetate, iar drepturile și onoarea încălcate.

„Ne ciocnim de situații de abuzuri. Am fost martori la unele instituționalizări prin ocolișuri în spitalele de psihiatrie. Adică polițistul știe că persoana are o problemă de sănătate mintală și o transportă direct la spitalul de psihiatrie. Sunt cazuri când se mimează plasarea voluntară prin inducerea în eroare. Persoanei i se cere să semneze un document spunându-i-se că va pleca acasă, dar, de fapt, după ce semnează, este internată forțat. Ulterior, în instituția medicală persoana nu are acces la canalele de comunicare, respectiv nu poate semnala faptul că nu dorește să stea acolo. Deși acordul de a instituționaliza o persoană în spitalul de psihiatrie înseamnă și dreptul de a-și retrage acordul în cauză”, explică Dumitru Rusu.

Astfel de cazuri descurajează populația să meargă la medicul psihiatru. Deși o depresie este la fel considerată o problemă de sănătate mintală. Conform statisticilor internaționale, în R. Moldova circa 12% din populație cel puțin o dată în viață a avut probleme de sănătate mintală.
„Tratamentul și modul de abordare a acestui subiect trebuie să fie precaut și balansat din toate părțile. Ceea ce este ferm este faptul că, dacă cineva mă atacă pe mine, dincolo de oricare diagnoză, poliția trebuie să reacționeze și să imobilizeze atacatorul în prima etapă, dacă există pericol, și să elimine pericolul social existent. Însă el trebuie corelat cu acțiuni obiective, nu subiective. Polițistul nu pornește de la premisa că persoana are sau nu o tulburare mintală, dar de la manifestările pe care le are. Dacă el întreprinde acțiuni violente, polițistul este capabil să aprecieze obiectiv pericolul și să intervină. Ulterior sunt aplicate celelalte mecanisme”, completează Dumitru Rusu.

„Persoana cu probleme de sănătate mintală nu este non-stop în această stare. Omul se descurcă în viața cotidiană, poate să se îngrijească, să meargă la magazin, să aibă grijă de grădină etc. Dacă el este însă într-o psihoză și ceea ce face se întâmplă într-o criză psihiatrică, atunci e altceva.

Dar dacă persoana e în stare de remisie, este la fel ca majoritatea oamenilor. Fiecare din noi poate avea o criză în urma unui stres, a unui accident sau a unei întâmplări din viață, care ne poate provoca o psihoză. Și nu neapărat trebuie să avem certificat de la medicul psihiatru. În restul zilelor, ei sunt la fel ca noi toți”, a adăugat Victoria Condrat.