Dreptul la viață, anticonstituțional

409
0

Partidul Social Democrat Român este unul dintre avatarii defunctului Partid Comunist Român. Aidoma agrarienilor, comuniștilor și altor formațiuni „nostalgice“ după URSS și lagărul socialist din Republica Moldova, PSD a oferit adăpost și o nouă șansă de viață politică unei părți însemnate din nomenclatura comunistă, ocrotind cealaltă parte de furia justițiară a cetățenilor treziți la libertate și dornici să-i pedepsească pe criminalii fostului regim, pe servanții și complicii lor.

Țările din Europa de Est și mai ales „republicile“ desprinse de URSS au mișunat de asemenea formațiuni, care au lucrat, în fond, după aceeași rețetă. Mai întâi, acestea au legalizat fondurile Partidului, apoi și-au creat puternice trusturi de presă și alte structuri propagandistice.

Concomitent, s-au revopsit în culorile cameleonice ale social-democrației moderate, speculând frustrările alegătorilor ce nu s-au adaptat la noile realități economice și sociale și erijându-se în singurele formațiuni capabile să-i protejeze pe „vulnerabili“ de iureșul prefacerilor „capitaliste“.

Apoi, au arborat steagul naționalismului și al protecționismului („Nu ne vindem țara!“ a fost și este poate cel mai reprezentativ slogan), distingându-se printr-un populism pe cât de deșucheat, pe atât de pernicios. De la bun început, au dezbinat societatea pentru a se menține la putere, iar când apele „revoluționare“ s-au mai potolit, au reluat flirtul cu fosta metropolă, facilitând pătrunderea capitalului rusesc în țările lor.

PSD-ul român nu a avut nevoie de un rebranding continuu, ca acela prin care au trecut, de pildă, foștii comuniști moldoveni și urmașii lor direcți. S-a servit, bineînțeles, de mai multe partide-satelit, le are și acum la dispoziție, dar, în fond, și-a păstrat structura monolită.

În pofida alcătuirii deloc omogene, PSD-ul a știut să-și conserve unitatea și să-și consolideze electoratul în jurul acelorași lozinci (alias: prejudecăți, himere, resentimente), dispensându-se de urgența reetichetării, atât de des resimțită de „stânga“ transpruteană (cauzele merită o atenție aparte, nu e cazul să le dezvolt aici).

În cazul social-democraților români, grave au fost nu atât demagogia nerușinată de care au făcut uz și nici sistemul excesiv de birocratizat și corupt pe care l-au creat și care a întârziat enorm dezvoltarea țării, ci fărădelegile pe care le-au comis și pentru care nu și-au primit încă pedeapsa. Cea mai mare crimă au fost, fără îndoială, mineriadele, urmate de o mulțime de alte încălcări și sfidări ale legilor și chiar ale Constituției.

Acum, după guvernarea dezastruoasă marca „Liviu Dragnea“ și căderea dramatică în sondaje, PSD-ul își arată din nou adevărata lui față. 2020 e un an electoral și social-democrații români sunt gata de orice ticăloșie pentru a sabota și defăima cârmuirea liberalilor. Mai întâi, au renunțat să participe la formarea guvernului (martie a.c.), lăsând, strategic, povara „coronavirusului“ pe umerii PNL-ului. Guvernul Orban s-a descurcat însă și, cu toată nemulțumirea provocată de unele decizii, măsuri și declarații, nu a scăzut prea mult în sondaje.

Atunci PSD-ul a început să submineze reușitele liberalilor, în special prin Avocatul Poporului și prin Curtea Constituțională, aflate, ambele, la cheremul lor. Ultima a luat deunăzi o decizie de-a dreptul odioasă: carantinarea și internarea obligatorie a persoanelor infectate cu Covid-19 prin ordinul Ministrului Sănătății a fost calificată drept „încălcare“ a drepturilor și libertăților cetățenești și, prin urmare, a fost declarată „anticonstituțională“.

Echivalarea, de către CCR, a internării obligatorii cu privarea de libertate și a spitalizării cu întemnițarea a prejudiciat și mai tare imaginea României în UE – presa europeană, mai ales cea franceză, extrem de sarcastică când vine vorba de români, nu a ratat prilejul să ia încă o dată în derâdere ruda săracă din Est. Dar decizia CCR nu este dăunătoare doar pentru imagine, ci și pentru sănătatea cetățenilor și chiar pentru economia națională, care ar putea să nu-și mai revină după o nouă stare de urgență.

Pe fundalul campaniilor mediatice care pun la îndoială realitatea însăși a primejdiei (campanii orchestrate de aceiași propagandiști afiliați PSD-ului), e de crezut că o bună parte din cetățeni va găsi o justificare, de această dată „constituțională“, pentru indisciplina de care au dat dovadă după ridicarea parțială a restricțiilor din iunie.

Concluzia nu poate fi decât una singura: PSD-ului îi pasă doar de exercițiul deplin al puterii și în niciun caz de sănătatea națiunii sau a finanțelor publice. Supraviețuirea partidului în formula lui actuală, fie la putere, fie în opoziție, pare a fi, pe termen, lung, o amenințare mai mare la viitorul României decât toate crizele imaginabile la un loc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here