Istoria unui sat cu oamenii lui, adunată într-un muzeu

1915
0
Foto: Natalia MUNTEANU
Foto: Natalia MUNTEANU

A revenit la baștină după absolvirea Colegiului de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală” din Chişinău cu ideea de a dezvolta cultura în sat și de a face lucruri frumoase. Vrea ca satul să nu fie părăsit și uitat. Încearcă să-i facă pe oameni să intre în sate, pentru asta a creat și un muzeu. Ciutești e un sat atestat acum șase sute de ani. Are muzeu, dar, de la anul, nu va avea măcar o școală primară.

Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.

SUSȚINE

Este vorba de Grigore Stamati, directorul Casei de Cultură din Ciuteşti, r. Nisporeni. Întotdeauna a fost preocupat de sculptatul în lemn, a realizat câteva răstigniri şi a restaurat o troiţă veche, instalată între satele Ciuteşti şi Selişte. S-a făcut remarcat prin măştile sale excepţionale, expuse și în Muzeul „meșteșug și design”.

La Casa de Cultură de la Ciutești am ajuns într-o duminică. Pe scările vechi, fără tencuială, ne aștepta artistul plastic Grigore Stamati. În clădirea veche, construită pe timpul sovietic, acum un an a fost deschis Muzeul „Meșteșug și Design”, de tatăl și fiul, Grigore și Mihai Stamati.

De fapt, obiectele expuse în muzeu sunt adunate de Grigore Stamati din anii 1980. 

Obiecte de valoare istorică, aruncate la gunoi 

În perioada sovietică, muzeul satului Ciutești, care purta numele „Muzeu de Etnografie”, și-a avut sediul în biserica din sat. În prezent, muzeul e găzduit de Casa de Cultură, aflându-se într-un proces continuu de lucru. Exponatele din muzeu sunt obiecte vechi, meșteșugărești, adunate de o viață de prin gospodăriile de odinioară ale satului Ciutești: scaune, râșniță, oale, covoare, păretare din țol, prosoape. 

Cu un pic de jenă, sculptorul ne-a mărturisit că multe din obiectele din muzeu sunt aduse chiar de la gunoiștea satului, acolo unde le aruncă „italienii noștri” când revin acasă și fac vara reparație. „Acolo am găsit și un sul de țol și altul de prosoape, păstrate de predecesori în casa mare și alte obiecte vechi folosite de părinții, buneii noștri”, ne-a spus el. 

„Orice obiect din muzeu este o valoare. Ele reprezintă istoria satului și a oamenilor de aici”, relevă Grigore Stamati.

„În jurul pâinii”

Vara trecută, la inițiativa fiului lui Grigore Stamati, designerul Mihai Stamati, în interiorul muzeului a avut loc o tabără de vară pentru opt designeri profesioniști și arhitecți din România și R. Moldova. 

„Până a începe lucrul la tabără am mers cu toată echipa taberei prin satele din raion la diferiți meșteri populari. Taberiștii au văzut care sunt creațiile lor, cum sunt făcute obiectele și s-au inspirat. Au fost la Ciorăști, la olarul Zaharia Triboi, apoi la fierarul Vasile Ulinici de la Nisporeni. Ogradă lui seamănă cu o uzină. El e artist adevărat!”, exclamă cu admirație pictorul Stamati. 

Îmi povestește că fiul său, Mihai, i-a spus odată că „trebuie să dezvoltăm arta și să creăm lucruri frumoase și în afara Chișinăului, la rădăcini. El vine foarte des în sat. Ambii meșterim în atelierul nostru obiecte din lemn. Acum facem niște scaune, dar am meșterit și bănci pentru viitorul parc din sat, numit „Valea ciutelor”. Îmi arată câteva în muzeu. Acestea au un design deosebit. 

Grigore Stamati revine la tema taberei de creație, care a fost „În jurul pâinii”. „Tot ce s-a creat trebuia să aibă tangență cu pâinea. Lucrările create în timpul taberei au rămas în muzeu.” 

Îmi arată o lustră gigantă atârnată de podul încăperii. „E făcută de unul din taberiști, Octavian Bâlea, design de lustre, din București, inspirată din pictura „Cina cea de taină”.

Transmite arta picturii la generații de copii

Grigore Stamati s-a născut în 1959, la Dolna, raionul Nisporeni. Apoi, peste ceva timp, familia sa a trecut cu traiul la Ciuteşti, în satul de baştină al tatălui său Ion.

A revenit în sat după absolvirea Colegiului de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală” din Chişinău cu ideea de a dezvolta cultura în sat.

Este director la Casa de Cultură din Ciuteşti de mai bine de trei decenii. Întotdeauna s-a preocupat de sculptatul în lemn, a confecţionat acoperişuri la fântâni, a realizat câteva răstigniri şi a restaurat o troiţă veche, instalată între satele Ciuteşti şi Selişte. S-a remarcat prin măştile sale excepţionale, expuse și în Muzeul „Meșteșug și Design”.

Spune că, din principiu, s-a întors la baștină să facă lucruri frumoase și să transmită altora ce a învățat. În 1982, la propunerea directorului Școlii de Arte Plastice Nisporeni, a deschis o filială a școlii la Ciutești. De atunci învață copiii să deseneze, să picteze. O grupă are 10 copii. De trei ori pe săptămână, ei studiază după un programă specială. 

 

Scaune noi, meșterite după model vechi

Îmi arată o pictură a unui discipol, Victor Frimu, în prezent pictor la Teatrul Național de Operă și Balet. Apoi, pictura lui Gheorghe Țărnă, unul dintre primii absolvenți, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din R. Moldova.

„Am avut multe talente, acestea sunt consacrate. Am mulți discipoli care au mers la arhitectură”, îmi mărturisește pictorul.

Ne-am așezat pe două scăunașe mici, care îmi amintesc de cele din casa bunicii mele. Sunt meșterite de Mihai și Grigore Stamati după prototipul celor vechi, pe care le aveau gospodarii din sat, dar într-o variantă modernă.

Alături este expus un trunchi ars al unui măr. „Coaja de copac este de pe deal de la noi. Este a unui „măr țâganc”, așa se spune la noi. Unde sunt depozitate aceste mere persistă un miros puternic. Niciun soi de mere nu are așa un miros. Acesta s-a păstrat dintr-o livadă bătrână”, ne explică directorul Casei de Cultură.  

Muzeul „Meșteșug și Design” este vizitat de familii din Chișinău și alte localități.

La Ciutești în evidența primăriei sunt vreo 2000 de oameni, în realitate sunt însă mai puțin de o mie. „De la anul, nu vom mai avea școală în sat. Se închide, deși avem o clădire bună. Copiii vor merge la școala din Seliște”, încheie trist pictorul.  

Satul Ciutești a fost menționat documentar pentru prima dată în anul 1425. 

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.

SUSȚINE