„Muzica e tot poezie”

Interviu cu Lidia Ciubuc, pianistă, compozitoare, Chișinău

– Dragă Lidia Ciubuc, povestiți-mi, vă rog, despre prima lucrare muzicală pe care ați compus-o în copilărie.

Până a ajunge să mă joc cu notele muzicale pe portativ, exersam minuțios scrisul… Aveam caiete întregi de puncte, cerculețe, liniuțe. Orice inițiativă a mea era susținută de părinți. Prima încercare muzical-creativă a fost o melodie inspirată de melancolia toamnei. Atunci am înțeles că se poate. Au urmat apoi două melodii dedicate părinților, iar bucuria pe care le-am trezit-o celor dragi m-a făcut să înțeleg că muzica atinge coarde sensibile, iar efortul și perseverența contează.

– Încă din perioada studiilor la Liceul de Muzică „Ciprian Porumbescu” v-ați propus să îmbinați cariera de pianistă cu cea de compozitoare?

Studiez pianul de la cinci ani, am învățat într-o clasă cu profil muzical, la Liceul ,,Ion Creangă”. Din clasa a V-a, mi-am continuat studiile la Liceul „Ciprian Porumbescu”. M-a încurajat mult un prieten de familie, muzicianul Alexandru Târșu, supranumit ,,magician de sunete” la Teatrul Național ,,Mihai Eminescu”, el mi-a întrezărit talentul în însăilările ,,componistice” timpurii. Abia după studii teoretice serioase, am căpătat încredere în forțele proprii. Astăzi, când mă uit peste acele „hieroglife” care se voiau partituri, îmi dau seama cât de mare era dorința mea de a scrie muzică. Printr-un efort continuu, îmbin pianul și activitatea componistică.

– Care erau cerințele profesoarei Dvs. de compoziție Zlata Tcaci?  

Compoziția nu era inclusă în programa de studii. Abia după multe demersuri către administrația liceului și către minister, am început să studiez compoziția, la 14 ani. Doamna Zlata Tcaci era o personalitate care știa cum să-mi trezească spiritul de creativitate, îmi dădea sarcini de lucru foarte concrete și îmi urmărea atent evoluția. Zlata Tcaci cerea de la elevii săi cunoștințe profunde de Armonie, Forme muzicale, Teorie și solfegiu ș.a. Am avut onoarea să-l cunosc și pe renumitul profesor de armonie Felix B. Biriukov, care mi-a marcat traseul, prin încrederea enormă pe care mi-o acorda.

– Ce v-a plăcut în metoda de predare a compozitorului Ghenadie Ciobanu?

Am început studiul compoziției cu maestrul Ghenadie Ciobanu la 15 ani, fiind elevă în clasa a IX-a la Liceul „Ciprian Porumbescu”. Îl caracterizează erudiția, respectul pentru artă și pentru personalitatea studenților, claritatea în expunere, deschiderea față de discipoli și o dăruire totală, fără rezerve. Atât compoziția, cât și pianul sunt niște ,,meserii” care se bazează pe secrete profesionale. Or, Ghenadie Ciobanu nu păstrează aceste secrete doar pentru sine, ci le împărtășește. Este impresionant cum își transformă domnia sa discipolii în profesioniști.

– Unde au răsunat lucrările Dvs. – în ce săli de concerte? Ce concerte ați susținut, ca pianistă, în ultimii ani?

Creațiile mi-au fost interpretate de muzicieni valoroși din Europa și au răsunat în săli din România, Italia, Grecia, Spania, Rusia ș.a. Pe parcursul anilor, am valorificat diverse oportunități. Faptul că sunt și pianistă, mi-a facilitat promovarea pieselor proprii în cadrul diferitelor proiecte. Muzica clasică și contemporană, pentru mine, ca pianistă, rămân o prioritate. Am susținut recitaluri, solo și cu orchestra, am interpretat muzică de cameră și acompaniament în săli prestigioase.

– Care e punctul de pornire când compuneți o piesă muzicală? Lucrările Dvs. au o temă, un subiect, ori sunt meditații, gânduri transpuse în muzică?

Pentru un compozitor este vital și valoros fluxul constant de idei. De fiecare dată încerc să abordez teme noi, subiecte noi. În activitatea componistică nu admit ,,cosmetizarea”, ci prefer idei filosofice, legate de timp, abordez subiecte istorice și cele ce țin de natură, etică, de ilustrarea realităților contemporane. Compun unele piese pentru vreun eveniment special (un examen, un festival), altă dată pot fi niște versuri geniale care îmi trezesc un val de sentimente, trăiri, imagini. Adeseori aleg o temă din curiozitate și din necesitatea de a o dezvălui prin sonorități originale. Toate acestea implică o permanentă meditație, depășirea unor clișee, descoperirea permanentă a potențialului instrumentelor muzicale, perfecționarea scriiturii, a semiografiei.

– Ce gen de muzică abordați? Numiți unele din lucrările reprezentative pentru creația Dvs. componistică.

Pe parcursul ultimilor 15 ani am compus muzică în diverse genuri, pentru diverse instrumente și componențe. Reprezentative sunt ,,Cumințenia Pământului – ab origo’”, „Codex Orpheus (lucrări vocal-simfonice)”, ,,Acoladă Carpatină” pentru pian la patru mâini, ,,Interferences” pentru pian și orchestră, ,,Afloriment” pentru violoncel și pian, piese pentru cor, piese pentru pian. Lista poate continua.

– Citiți poezie? Ce poeți vă sunt mai apropiați?

Muzica e tot poezie, exprimată printr-un alt tip de discurs, prin alte forme și mijloace. Lectura în general, și poezia, în mod special, este indispensabilă culturii muzicale. Mă pasionează versurile eternilor antici și poezia clasică românească. Iar în poezia contemporană caut idei care ar rezona cu exprimarea spiritului contemporan și în muzică.

– Cum ați ajuns la Milano? Ce v-au dat studiile aprofundate de la Milano?

Admiterea la aceste studii de master în compoziție de nivelul II s-a făcut în bază de concurs, ni se cerea să prezentăm două piese recent compuse pentru un ansamblu de 7–16 instrumente. Dintr-un număr mare de candidați, au fost selectați 12 studenți din diverse țări. Acest program de studiu a avut ca scop studierea cu cinci dintre cei mai importanți compozitori, de talie mondială și europeană: Toshio Hosokawa, José Manuel López López, Beat Furrer, Ivan Fedele, Michael Jarrel. În cadrul cursului de master, am studiat și alte discipline muzicale, am avut colaborări cu muzicieni și ansambluri de muzică contemporană. Trebuia să fac față nu doar unor provocări lingvistice, ci și unei societăți diferite, care îi tratează într-un mod specific pe cei din Europa de Est. În aceste condiții, doar prin competențe profesionale reușești să faci față. Diploma respectivă echivalează cu studiile de doctorat în compoziție în Italia. În urma acestor studii, au apărut noi colaborări. Una dintre acestea este și colaborarea cu muzicieni din Milano, care urma să aibă loc în cadrul Festivalului ,,Zilele Muzicii Noi”, ediția 2020, dar, din cauza pandemiei, festivalul s-a amânat.

– Unde vă aflați acum? Ați încheiat carantina?

Sunt la Chișinău. Amânarea unor evenimente mi-a lăsat timp pentru alte activități, nu mai puțin importante. Chiar dacă activitatea didactică la AMTAP și comunicarea online cu studenții mi-au solicitat mult timp, totuși, am avut posibilitatea să mă ocup de unele proiecte ținute până acum „la sertar”.

– Cum reușiți să vă păstrați calmul, entuziasmul?

Situațiile extreme nu sunt pentru mine ceva absolut nou, dar am convingerea că prin optimism poți trece cu grație peste orice situație. Dominanta rămâne arta, cea care mă ajută să-mi păstrez entuziasmul și energia.

– Eleganța Dvs. e un dar pe care îl dezvoltați cu anii? Cine vă ajută să vă creați ținute scenice foarte frumoase?

Pianul este un instrument elegant și de aceea implică o atitudine elegantă. Totodată, cred că eleganța, rafinamentul fac parte din setul de valori valabile în fiecare zi, indiferent de circumstanțe. Însăși muzica clasică solicită o sobrietate care trebuie respectată. Eleganța pentru mine e un dar deprins de la mama mea. Îmi aleg ținutele în funcție de sală, de caracterul evenimentului, genul de muzică.

–  Vorbiți-mi despre proiectele Dvs. în derulare.

Fac un master în pian la Bergamo, în Italia, și mă pregătesc pentru doctorat în compoziție. Alt proiect foarte drag inimii mele este seria concertelor caritabile cu genericul ,,Prin artă spre bine”, pe care le realizez din anul 2010 și îmi doresc foarte mult o extindere. Un important  proiect este Festivalul ,,Zilele Muzicii Noi” care, sperăm, se va desfășura la toamnă.