„Primăvara aceasta am lucrat liniștit în atelier, dar am muncit și la țară”

Interviu cu Pavel Obreja, sculptor, Chișinău

Sculptorul Pavel Obreja s-a născut pe 2 aprilie 1991 în satul Valea Perjei, r. Taraclia. În 2011 a absolvit Colegiul de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală”, specialitatea sculptură (profesor, Ioan Grecu), apoi a studiat la Facultatea Arte Plastice a Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău (2011–2015). A participat la câteva expoziții de grup „Noi: tineretul creator” găzduite de Centrul Expozițional „Constantin Brâncuși” din Chișinău, la Saloanele de Primăvară ale Uniunii Artiștilor Plastici din R. Moldova, la expozițiile Colegiului de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală”, la expoziția de grup de la Centrul „Burganov” din Moscova și la expoziția „Pod de artă peste Prut” de la galeria „Alexandra’s” din București (2017) ș.a. De asemenea, a participat la două ediții ale expozițiilor-concurs „Jann Alojzi Matejko” (Filarmonica Națională din Chișinău), lucrările sale „Bucium” și „Pace și Război” fiind distinse cu premiul I pentru sculptură. A obținut premii pentru sculpturile „Pruncucidere”, „Cătălina”, „Tandem” la câteva ediții consecutive ale expoziției-concurs „Noi: tineretul creator”. Pavel Obreja este autorul sculpturilor de pe strada pietonală și din Valea Morilor, din Chișinău.

– Spune-mi, te rog, Pavel Obreja, cum a trecut pentru dumneata perioada stării de urgență, declarată din cauza pandemiei?

Primăvara aceasta a fost deosebită, am lucrat liniștit în atelier. Dar am stat și mult timp acasă, la mine în sat, în Valea Perjei, la 160 de kilometri de Chișinău. Am savurat prima roadă de căpșune și desigur, am muncit cu părinții. Ei au o gospodărie mare, cu mult pământ, așa că le-am ajutat la semănat, răsădit, udat, prășit, cosit… Acasă mă încarc cu energie.

Am reușit să pregătesc și o serie de lucrări pentru a fi turnate în bronz. În curând, cred, le vom turna. Așteaptă să fie finalizată și una din lucrările mai vechi – o tablă de șah cu busturi, aceasta reprezintă oastea lui Ștefan cel Mare și armata otomanilor. Și Tabla de șah va fi turnată în bronz. Ea nu va fi instalată afară, în aer liber. Este o lucrare de interior, poate pentru un birou, dimensiunile ei sunt de 60 /60 cm, înălțimea busturilor este de aproximativ 12 cm, deci va fi un frumos cadou pentru cineva.

– Când ți-ai descoperit aptitudinile pentru sculptură? Ai modelat figurine din copilărie?

De mic am avut mai mult înclinații spre desen, copiam cu ochiul, practic, tot ce îmi era interesant. Nu țin minte să fi modelat ceva. Dar la sfârșitul anului II de licență am participat la un simpozion de sculptură la Moscova, eu eram singurul reprezentant din Moldova. Interacțiunea cu alți tineri artiști plastici m-a motivat să mă apuc serios de sculptură.

– Ce reguli trebuie respectate pentru a realiza o sculptură reușită?

Greu de spus. Cred că e important scopul pe care dorești să-l atingi creând o sculptură. De exemplu, pentru a realiza o figură academică, realistă, e nevoie de cunoștințe în domeniul anatomiei. Iar pentru a realiza o figură stilizată, e necesar ca tehnica modelării să vină în ajutorul ideii. Trebuie ca modelajul să fie calculat, accentele – calculate, mișcarea – calculată. E nevoie de un sistem întreg de calcule. Nu e simplu, toate elementele lucrării au o legătură strânsă, formând un sistem integru. Pentru mine e important și titlul lucrării. Titlul e un indiciu pentru descifrarea ideii. Cât privește sculptura decorativă, ea trebuie să bucure ochiul cu formele ei neobișnuite, cu linii frumoase, suprafețe facturate, cu originale combinații de materiale… Sculptura te face să gândești tridimensional, să privești tridimensional. Pe când pictura capătă volum doar prin efecte, prin iluzii optice.

– Felicitări pentru Premiul I câștigat în cadrul expoziției-concurs de artă plastică contemporană „Noi: tineretul creator”, premiu acordat în aprilie 2020, pentru sculptura „Tandem”. Ce reprezintă lucrarea, cum o putem descifra?

În „Tandem” am reprezentat două sisteme care funcționează împreună… Este vorba despre interacțiunea mâinilor – când una coboară, cealaltă se ridică, și invers. Ideea este următoarea: când o mână creează, cealaltă distruge. Orice invenție are un efect pozitiv, dar și unul negativ. Bunăoară, centrala atomică de la Cernobîl a fost făcută pentru a da energie, dar câte milioane de oameni au avut și vor avea de suferit din cauza catastrofei de la Cernobîl… Deci, totul este în mâinile noastre!

– În plină carantină, ai organizat o expoziție online pe Arta.md. Ce lucrări conține? Unde se află lucrările?

Expoziția de pe Arta.md, de fapt, este o pagină de pe site-ul Uniunii Artiștilor Plastici din R. Moldova, unde am postat cele mai recente lucrări. E o miniexpoziție online, ea conține lucrările „Cătălina”, „Privire”, „Viața trece, urmele rămân”, „Pruncucidere”, „Fata fără zestre”, „Tandem”, „Praf de soare”, „Pace și război”, „Antefix cu capul Menadei”, „Moise”, „Corneliu Baba”, „Icar”. Majoritatea acestor lucrări se află în atelierul meu.

– Ai un atelier în Chișinău? Ești un norocos.

Da, am atelier datorită faptului că sunt angajat la Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu” (TNOB – n.n.) în calitate de sculptor. Aici în teatru este atelierul meu. Sunt angajat din luna martie și, aflându-ne în carantină, încă nu am avut de lucru pentru un spectacol. Când se va reveni la activitatea normală a TNOB, voi realiza piese în volum tridimensional, pentru decorul realizat de scenograf. Deocamdată, având timp liber, muncesc și la proiectele personale.

– Obții venituri din munca ta de artist plastic?

Mă bucur că am un salariu, în rest, am unele mici venituri din proiecte și comenzi. Dar în această perioadă de pandemie, aproape toate proiectele sunt stopate, așa că e destul de dificil. Sper să revenim la munca de creație obișnuită, cu un rezultat financiar mai bun.

– Ai început lucrări noi în vremea carantinei?

Nu, nu am pornit lucrări noi. Am avut destule mai vechi, neterminate. Am revenit la ele și le-am finalizat, precum v-am spus mai devreme. Parcă special mi-a fost acordat timp, în perioada stării de urgență, pentru a termina lucrări nefinalizate. De-acum încolo, voi începe o nouă filă.

– Nu ți-e teamă de coronavirus?

Nu mi-e frică. Dar nici nu am timp să mă gândesc la el. Evident, respect regulile de protecție și ies cât mai rar în public. Paza bună trece primejdia rea.

– Ce ai citit primăvara asta?

Citesc din opera lui Mihai Eminescu, am o aplicație pe mobil cu întreaga operă a sa. Îmi place această aplicație, este o posibilitate foarte bună de a te apropia de Eminescu.

– Pe cine dintre sculptorii basarabeni îi admiri?

Am o deosebită admirație pentru Lazăr Dubinovski, Alexandru Plămădeală, Lev Averbuh. Bineînțeles, îi admir și pe Michelangelo, Bernini, Antoine Houdon, August Rodin, Alberto Giacometti…

– Sculpturile tale stradale împodobesc Chișinăul. Mergi des să le vezi pe cele de pe strada pietonală?

Sincer, nu merg des la sculpturile de pe pietonală, asta se întâmplă mai mult în trecere.

– Unde sunt turnate în bronz sculpturile tale?

Bronzurile pe care le am până în prezent sunt turnate la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. În curând, îmi voi deschide propria turnătorie.

– Mult succes și noi realizări!

Interviu de Irina Nechit