Sunt unul din datornicii lui Vlad

1354
0
Vlad Pohilă

De la el am învățat arta gazetăriei. Urmăream cum dintr-o avalanșă de date factologice construia un text jurnalistic excelent. Această istețime în formarea unui sistem logic dintr-un haos o transmit și studenților, pentru a depăși câteva etape în elaborarea unui text.

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Eram la renumita cantină de pe str. Bănulescu Bodoni. La o masă lăturalnică se vorbea o altă limbă… Politicos, Vlad s-a apropiat de cele două doamne și, cu politețea-i caracteristică, a intrat în vorbă. Era una din limbile slave de sud – croata, sârba. A zăbovit nu prea mult și când m-a prezentat au trecut la limba franceză, posedată de toți; ca să vezi, – iar o lecție.

Dar cea mai de folos lecție a urmat după: „O limbă e bine s-o cunoști la perfecție, dar e suficient s-o cunoști măcar atât cât te-ai putea înțelege cu purtătorii acesteia, chiar dacă mai și greșești. Bine-ar fi, însă, să nu te blochezi, să nu te complexezi când o vorbești – ăsta e cel mai mare obstacol al multora care se tem să facă primul pas în a discuta cu interlocutorul.”

Acum câțiva ani, într-o sâmbătă, m-a sunat. M-am bucurat nespus – nu vorbisem demultișor cu el. Eram la țară, eram cu sapa în mâini și, mai eram și, practic, șomer – „[…] …dar, Mitică, n-am cu ce-mi plăti facturile și, cu nebunii ăștia nu te pui – nici nu știi la ce să te aștepți, că ar putea să te dea afară și din casă…”

Mi-a prefațat roma(Â)nul – însă modestia și sincera dorință de a fi util l-a făcut să mă îndrepte către M. Cimpoi. Zice: „Contează și editura, dar și prefațatorul și numele lui Cimpoi e tare”. L-am ascultat ca pe un frate. „Lasă că pe a mea o vei publica în ediția a doua” – râse prietenește. Prin ianuarie, curent, mi-a trecut pragul casei de la țară împreună cu Ilie Lupan, cum a făcut-o dintotdeauna, cu câteva tipărituri subsuoară, dar n-a uitat să-mi aducă și prefața de cândva. Vom face-o și pe asta. Sper.

Avea harul să asculte, calitate remarcată și la subsemnatul: „… dar ești grozav – tu poți să asculți; ai intervenit doar când a trebuit și ai punctat doar lucruri la temă – mai rar asemenea oameni, crede-mă… – în rest m-ai lăsat să-ți vorbesc fără poticneli, cum ar fi „pe săturate”.

Zicea că l-am lansat ca prozator – i-am citit prozele scurte și am insistat să le publicăm în revista „Viața Basarabiei”. Îmi amintesc doar un titlu: „Așot, ce-ai făcut tu, Așot?”.

Știa el de „undeva” că moartea i se va trage de la un accident rutier, anume la traversarea străzii – cred că a trăit mereu cu această povară, chiar frică.

Autor: Dumitru Maxim

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here