„Am realizat o uniune culturală în „Catinca”

867
0
Afișul spectacolului „Catinca”, producție a Teatrului Național Radiofonic din București
Afișul spectacolului „Catinca”, producție a Teatrului Național Radiofonic din București

Interviu cu Raisa Radu, profesor universitar, autoare de scenarii radiofonice, București

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Teatrul Național Radiofonic din București a lansat de curând premiera spectacolului „Catinca” de Raisa Radu, în regia lui Petru Hadârcă, adaptarea radiofonică fiind semnată de Magda Duțu. O precizare necesară: Catinca este mama Raisei Radu, iar scenariul este inspirat de fapte reale, trăite, pe de o parte, de Familia Păduraru (într-un sat din Basarabia și în surghiunul siberian) și, pe de altă parte, de Familia Negulescu (în Basarabia și în România). Spectacolul radiofonic e în două părți: „Catinca – Copilul și vâltoarea vieții” și „Catinca – Femeia și pământul făgăduinței”. Ascultăm cu emoție povestea basarabencei Catinca, îi admirăm curajul în confruntarea cu istoria zbuciumată care se reflectă în destinul ei.

Oameni de teatru de pe ambele maluri ale Prutului s-au reunit într-un act de creație comun, oferindu-ne o producție ce contribuie la recuperarea memoriei. Istoria nu mai e trecut, ci o realitate prezentă, încă dureroasă, traumatizantă, o putem vedea/auzi în vocile din acest spectacol bine construit, cu personaje vii, pe care le adună în jurul său puternica, luminoasa eroină. Rolul Catincăi (în tinerețe și la maturitate) este interpretat de Diana Decuseară și Amalia Ciolan.

Citiți în continuare un interviu cu Raisa Radu, fiica protagonistei acestui spectacol. Raisa Radu este profesor universitar în București și autor al mai multor texte care au stat la baza unor creații din seria „Biografii, memorii”.

 – Felicitări, stimată Doamnă Raisa Radu, pentru acest spectacol foarte reușit despre mama Dvs., Catinca. În una din scene aflăm cum începe pribegia Catincăi, în 1944. Ea pleacă, împreună cu Dumneavoastră, din satul natal de la nordul Basarabiei. Vă amintiți ceva de ziua când ați plecat din Basarabia? V-a rămas în memorie vreo secvență de la traversarea Prutului?

Îmi amintesc că un ofițer român, aflat în retragere cu soldații săi, m-a luat în brațe și mi-a zis „păpușică”. Cred că trecusem Prutul.

Raisa Radu, profesor universitar, autoarea scenariului spectacolului radiofonica „Catinca”
Raisa Radu, profesor universitar, autoarea scenariului spectacolului radiofonica „Catinca”

– Mama Dvs. Catinca, refugiată din Basarabia, vă povestea multe despre satul ei de baștină?

Desigur. Cele scrise despre Basarabia au ca sursă povestirile mamei despre satul ei, despre părinți, rude, școală, colegi.

– În una din secvențe o auzim pe Catinca într-un spectacol de amatori din satul ei. Cum credeți, mama Dvs. avea talent de actriță?

Da, avea talent de actriță. A interpretat diferite roluri la școala primară, la liceu și la căminul cultural. A jucat, în travesti, rolul căminarului Pâlciu din „Piatra din casă” a lui V. Alecsandri. (Căminele culturale nu sunt o creație a socialismului. Dimitrie Gusti, marele sociolog, se referă la rolul lor în viața satelor.)

– Ce destin a avut după război familia mamei Dvs., familie rămasă în Basarabia?

În anul 1949, părinții ei au fost deportați în Siberia. Pentru că bărbații au aflat că sunt pe lista neagră, s-au ascuns în pădure. Văzând că nu-i pot găsi, autoritățile le-au suit pe soții și pe copii în vagoanele de marfă cu direcția Siberia. Aflând despre această mârșăvie, bărbații s-au predat și au fost trimiși tot în Siberia. Bunicul, tătuca, așa îi spuneam eu, după multe căutări, a reușit să o găsească pe mămuca (bunica) și au locuit împreună. Nu au fost separați, după ce s-au regăsit.

– Ați venit în Basarabia pe vremea lui Ceaușescu?

Am fost în Basarabia în iarna anului 1968. Bunicii se întorseseră din Siberia. Deoarece casa le fusese confiscată, și-au cumpărat un loc la marginea satului și și-au făcut o altă casă.

– Ați ascultat teatru radiofonic în copilărie?

Am ascultat, cu evlavie, pot spune, teatru radiofonic. Îi cunoșteam pe actori după voce. Din anul 1952, am fost la teatru, deoarece se înființase Teatrul de Stat din Constanța. Am ascultat, pentru prima dată, radioul, la Căminul Cultural din satul dobrogean Tașaul, în primăvara anului 1949. Învățătoarea ne-a dus să ascultăm suita simfonică „Petrică și lupul” a lui Prokofiev. Am fost încântați. Până atunci, ascultasem fluierul, vioara și toba.

– Ce scenarii ați scris pentru Teatrul Național Radiofonic din București?

Înainte de enumerarea spectacolelor transmise la Teatrul Național Radiofonic, trebuie să fac o precizare. În anul 1991, am citit cartea „20 de ani în Siberia. Destin bucovinean” publicată după manuscrisul Aniței Nandriș-Cudla. În noiembrie 2012, Editura Humanitas a fost de acord să-mi „cedeze gratuit dreptul de a realiza un scenariu pe baza textului acestei Opere”.

Aceeași aprobare am primit-o și din partea domnului medic Gheorghe Nandriș, nepotul de frate al Aniței, domn care, cu un curaj ieșit din comun, a trecut, peste granița Ucraina-România, în anii socialismului, valorosul manuscris al Aniței. M-am adresat doamnei producător Magda Duțu de la Redacția Teatrului Național Radiofonic a Societății Române de Radiodifuziune pentru a realiza împreună scenariul. L-am rugat pe talentatul actor și director general al Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Chișinău, domnul Petru Hadârcă, să facă regia.

La realizarea scenariului, cea mai mare contribuție a avut-o doamna Magda Duțu. Următoarele spectacole radiofonice: „Anița Nandriș-Cudla. Amintiri din viață”; „Anița Nandriș Cudla. 20 de ani în Siberia” – regia Petru Hadârcă; „Maria Rosetti. De la Plymouth la București”; „Maria Rosetti. Prima ziaristă din România” – regia Petru Hadârcă; „Familia Chrissoveloni în istoria României”; „Nicky Chrissoveloni – finul de botez al Reginei Maria” – regia Maria Agnesa Pușcașu; „Vladimir Ghika – peregrinul catolic”; „Vladimir Ghika – profesor de speranță” – regia Maria Agnesa Pușcașu; „Basmele lui Baring – Muntele de Argint”; „Fata negustorului cea isteață” – regia Maria Agnesa Pușcașu; „Stalin mi-a furat copilăria (după volumul omonim al lui Boris Vasiliev)” – regia Petru Hadârcă; „Catinca – Copilul și vâltoarea vieții”; „Catinca – Femeia și pământul făgăduinței” – regia Petru Hadârcă.

– Cum s-a împletit profesia Dvs. de bază cu scrierea scenariilor radiofonice?

Am scris scenarii pentru colegii mei după diferite basme, în copilărie și adolescență. Am făcut regie și am interpretat câteva roluri. Am făcut spectacole, la serbările de sfârșit de an, chiar pe scena Căminului cultural din cartierul în care locuiam în Constanța. Este vorba de fragmente din „Un pedagog de școală nouă” a lui Caragiale și de „Sânziana și Pepelea” a lui Alecsandri. Am jucat, în travesti, rolul inspectorului școlar și cel al lui Pepelea. La liceu, m-am ocupat de elevii din clasa a IV-a cu care am realizat sceneta „În țara semnelor de punctuație”. Foarte instructivă. Până în 2013, nu am scris scenarii. Am scris cărți de teorie socială, articole și comunicări pentru diferite simpozioane.

– Ați scris ușor scenariul spectacolului radiofonic „Catinca”?

În anul 1999, am început să scriu o carte de amintiri. Are cam 250 de pagini. Din 2010, nu am mai scris. Trebuie să o termin. Când am început să scriu scenariul, nu am recitit amintirile. Am scris foarte repede scenariul, parcă îmi dicta cineva.

– Ce gânduri aveți pentru regizor, pentru actorii din „Catinca”?

Atât la „Stalin mi-a furat copilăria”, cât și la „Catinca” distribuția a reunit actori și actrițe de pe ambele maluri ale Prutului. Sunt foarte talentați, cu toții. Am realizat o uniune culturală. A fost o atmosferă de sărbătoare. Domnul Petru Hadârcă este un talentat actor, regizor, precum și un manager cu deosebite calități organizatorice. Spectacolele pe care le realizează sunt veritabile cursuri practice de regie.

– Cât de important e proiectul Magdei Duțu „Biografii, memorii”?

Proiectul „Biografii, memorii”, inițiat de doamna producător Magda Duțu, cuprinde reale creații artistice referitoare la personalități care au jucat un rol important în istoria țării. Unele dintre acestea au suportat rigorile funcției represive a statului socialist, sfârșind în închisoare. Sunt și scenarii care prezintă viața unor personalități din diferite domenii ale culturii, dar și a unor oameni obișnuiți, aflați în situații excepționale, precum Catinca. Doamna Magda Duțu este foarte talentată – scrie ea însăși scenarii. Face adaptări radiofonice ale diferitelor texte – scenarii sau piese de teatru.

– Vă mulțumesc mult pentru interviu și vă așteptăm la premiera cu spectacolul „Catinca” ce va avea loc, sperăm, în cadrul Reuniunii Teatrelor Naționale de la Chișinău.

Interviu de Irina Nechit

texte foto:

Raisa Radu, profesor universitar, autoarea scenariului spectacolului radiofonica „Catinca”

Catinca, protagonista spectacolului ce-i poartă numele, realizat la Teatrul Național Radiofonic din București

Afișul spectacolului „Catinca”, producție a Teatrului Național Radiofonic din București

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here