Veteran al Armatei Române: „Îs tânăr, din 1923!”

În aceste zile se împlinesc 75 de ani de la înfrângerea Germaniei naziste. GAZETA de Chișinău a vorbit cu Valerian Gurschi, veteran al celui de-al Doilea Război Mondial. Începutul războiului l-a găsit în armata română, în iulie-octombrie 1944 a fost elev al Școlii de Subofițeri Rezervă Cavalerie.

Acum Valerian Gurschi locuiește la Chișinău împreună cu fiica sa. Acesta s-a născut în anul 1923 la Mereni, Lăpușna. „Îs tânăr, din 1923! Peste 10 zile împlinesc 97 de ani”, ne spune râzând Valerian Gurschi.

La 97 de ani ai săi e lucid, vorbește bine și are o memorie de invidiat. Îl felicit că a ajuns la o vârstă onorabilă. Imediat începe să-mi povestească o întâmplare de pe front, care i-a schimbat viața pentru totdeauna.

„Aici nu a depins de mine. Așa au fost vremurile. Eram cu războiul în orașul Seghedin, Ungaria. Eram doi soldați. O bombă a căzut lângă noi. M-a rănit la picior, iar pe vecinul meu l-a lovit drept în cap. El a murit pe loc, iar pe mine m-au dus la spital. Așa-i cazul, ce să-i faci? Asta nu depinde de noi, dar de cel de Sus.”

„M-au trimis acasă în 1944, după ce m-am vindecat, și m-au numit învățător la școala din Budești. Ei aveau nevoie de cadre didactice. Așa m-au numit învățător și am lucrat 46 de ani după război”, spune veteranul de război Valerian Gurschi. Ulterior, absolvind facultatea, a predat elevilor chimia, biologia și geografia.

Acum abia mai poate merge, spune că „se târâie până la farmacie și înapoi”. „Nu pot sta în pat, deoarece mă simt mai rău”, spune bărbatul. Are o pensie de circa 2.200 de lei pe lună, la care se adaugă indemnizația de veteran în valoare de 700 de lei. În total, are lunar aproape trei mii de lei. „Fără 35 de lei!”, precizează Gurschi.

Banii pe care-i primește de la stat sunt puțini. „Locuiesc împreună cu fiica mea. Mai pune ea, mai pun eu și iată așa o ducem”, povestește Gurschi. Veteranul de război își amintește că în ceilalți ani primea ajutor financiar în ziua de 9 Mai, dar în anul 2020 a fost o organizație care i-a adus un pachet de produse alimentare.

„A fost cineva de la o organizație și a adus de-ale gurii (zahăr etc.). În fiecare an, ne dădeau câte 10.000 lei la Ziua Victoriei. Dar acum nu știu: ne-a mai da sau nu ne-a mai da, dar înainte ne dădea. Până azi nu a spus nimeni nimic. Ei tac. Înseamnă că nu au bani”, comentează resemnat veteranul Valerian Gurschi.

În toată perioada postbelică, veteranii armatei române au fost tratați ca inamici. Nici în anii independenței situația nu s-a schimbat prea mult. Diferențele dintre veteranii de război sovietici și cei români se resimt până în prezent. Cel mai mult se observă această discriminare la Chișinău și aproape deloc în satele R. Moldova. Informația mi-a fost confirmată de Mihai Postovan, președintele Asociației Veteranilor de Război ai Armate Române din Republica Moldova.

Potrivit lui Mihai Postovan, astăzi în Republica Moldova sunt în viață zece veterani de război care au luptat în armata română, plus patru văduve de veterani. Unii dintre ei au trecut de vârsta de 100 de ani.