Un proiect fără finalitate

534
0
La podul peste Prut de la Ungheni, proiectat de inginerul francez Alexandre Gustave Eiffel. Foto: Natalia Munteanu

Acum 30 de ani, la 6 mai 1990, peste 1 milion de români a trecut într-o parte și în alta a Prutului în cadrul acțiunii Podul de Flori, fără pașaport și viză. Apele Prutului s-au umplut de flori, împrejurimile au fost împânzite de oameni plini de bucurie pentru că s-au revăzut cu prietenii, apropiații, rudele, după 46 de ani de dezbinare.

Pentru câteva ore, Prutul a încetat să mai fie hotar. Cea mai amplă acțiune de unitate românească părea să fie primul pas spre reunificarea României. În lunca râului Prut s-au încins horele, românii și basarabenii se îmbrățișau printre zâmbete, lacrimi și flori, ne povestește Ion Bejenaru din Ungheni, tatăl boxerului Constantin Bejenaru, câștigător al centurilor WBC Internațional și WBC Americans Continental.

Oamenii au intrat chiar și în apele Prutului, unde s-au unit în hore. Mulți români purtau costume populare. „Erau atât de mulți oameni că dacă dădeai drumul la un băț, nu avea cum să cadă jos”, își amintește Ion Bejenaru. Potrivit lui, oamenii, chiar dacă nu se cunoșteau, se chemau în ospeție.

Era o euforie generală

Cu 30 de ani în urmă, venind de la Iași cu mașina sa, familia Bejenaru a adus în vizită o familie din România. „Oamenii cu care am venit încoace multe lucruri nu le văzuseră. Multe lucruri nu erau la ei. Țin minte că le-am dat lucruri bune, nu-mi părea rău de nimic atunci. Le-am dăruit stofa pe care o cumpărasem pentru mașina mea. Ei, la rândul lor, ne-au primit extraordinar de bine”, mărturisește Ion Bejenaru.

De pe maluri erau aruncate buchete de flori, care au intrat în istorie ca Podul de Flori. „Erau foarte multe flori pe apă. Florile se duceau șuvoi pe apa Prutului”, menționează Ion Bejenaru. Participanții la Podul de Flori scandau: „Unire, frați!”.

De ce Podul de Flori a rămas un proiect nerealizat?

Idealul din 1990 nu s-a înfăptuit. De ce reîntregirea țării a rămas un vis neîmplinit al românilor, l-am întrebat pe istoricul Anatol Petrencu. „Eu cred că ambele părți poartă vina. În România era președinte Ion Iliescu, iar la noi era Mircea Snegur. România s-a grăbit să recunoască independența Republicii Moldova. Trebuia să mai negocieze cu marile puteri. În 1992, Snegur lua deja cuvântul la Organizația Națiunilor Unite (ONU) și R. Moldova a fost acceptată la ONU. De ce așa grabă? Imediat, când a fost acceptată R. Moldova în ONU, s-a început Războiul de pe Nistru. Rușii au dat de înțeles că vor să oprească aceste procese de distanțare de fostul imperiu”, crede Petrencu.

Istoricul Anatol Petrencu susține că „scopul acțiunii Podul de Flori a fost să demonstreze lumii că noi suntem un popor și că vrem să ne reîntregim, să distrugem frontiera de la Prut”. Atunci basarabenii au scandat: „Jos hotarul de la Prut!”. Au strigat aceste lozinci deoarece, explică Petrencu, restricțiile veneau din Basarabia, nu din România. „Cei din România nu au scandat. Oricine ar fi la guvernare în România am impresia că n-ar fi împotriva reîntregirii țării”, precizează istoricul.

Populismul vine din R. Moldova. Mulți dintre cei care declară că sunt români o spun doar pentru a-și păstra posturile, crede Anatol Petrencu. „Soția ex-președintelui R. Moldova, Mircea Snegur, a fost fiică de colonel de securitate. Când pleca la Moscova, Snegur mergea la un șef al KGB. Nu întâmplător a ajuns el președinte al R. Moldova. Lui i s-ar fi spus: niciun fel de unire! Încet, încet, toți cei care au fost sinceri față de idealul unirii au fost marginalizați. Generalul Ion Costaș, ex-ministru al Apărării, nu are nicio distincție din partea R. Moldova. Cu o armată abia în formare, el a rezistat totuși în Războiul de pe Nistru din 1992. Puterea Rusiei este foarte mare. Chiar dacă Imperiul rus a căzut, aceste ambiții ale lor sunt prezente până astăzi”, comentează Anatol Petrencu.

De-a lungul frontierei de 700 de kilometri de pe Prut au fost create opt puncte de trecere: Miorcani – Pererâta; Stânca – Costești; Iași – Sculeni; Ungheni – Pod Ungheni; Albița – Leușeni; Fălciu – Țiganca; Oancea – Cahul și Galați – Giurgiulești. La eveniment au participat circa 1.200.000 de persoane de pe ambele maluri ale Prutului.

La 6 mai 1990, România abia ieșise din comunism, iar Basarabia se numea încă Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Inițiativa Podului de Flori a venit din partea Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, în colaborare cu Asociaţia Culturală Bucureşti-Chişinău şi cu Frontul Popular din Moldova.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here