Inimi de piatră

825
0

Ion Chicu a declarat presei că cei 41 de medici și asistente medicale din România care au venit să-i ajute pe moldoveni în lupta cu epidemia au „oportunitatea să învețe de la medicii noștri cum se tratează asemenea boli”. Iar pentru un plus de consecvență, a băgat misiunea umanitară într-un cămin marca MD: unde s-a mai văzut ca niște „studenți“ să fie cazați într-un hotel ca lumea?

„Un drac cu inimă de piatră“, așa definește Shakespeare nerecunoștința în Regele Lear. Dar premierul moldovean nu se face vinovat numai de ingratitudine, ci și de mărturie strâmbă. Rata mortalității redusă și alte argumente ale „performanței“ cu care se cocoșește valetul lui Dodon vin, ca toate cifrele moldovenești, dintr-o altă matematică. O matematică necunoscută științei și tot atât de fidelă realității ca fetele lui Lear bătrânului lor tată. Iar realitatea ne spune că, în RM, sunt peste o mie de cadre medicale infectate cu „coronavirus“. Situația poate părea comparabilă cu cea din România, dar comparați și numărul total de angajați ai sistemului medical din cele două țări! Apoi, la rata curentă de testare din RM, nici nu se poate ști, fie și cu aproximație, câte persoane au fost contaminate de SARS-Cov-2. Și nici câte persoane au decedat cu „coronavirusul“ în sânge, mai ales în primele săptămâni ale epidemiei.

Dacă ar fi numai aroganța la mijloc, i-am putea lăsa pe socialiști în dodiile lor, luând totul ca pe o ieșire de prost gust. Dar e vorba și de rea-voință aici, întrucât o declarație ca aceasta nu e menită doar să distorsioneze adevărul pentru a prezenta într-o lumină mai roz activitatea „comisiei excepționale“. Ea trebuie să adâncească numaidecât prăpastia dintre RM și România și să demonstreze încă o dată credința de nestrămutat a ciocoimii de la Chișinău față de Moscova.

Miza unui atare gest e percepția generală, fără îndoială: greu de imaginat că o guvernare responsabilă de la București poate cădea în capcanele întinse de PSRM și renunța la orice sprijin pentru Basarabia. Dacă România ar fi luat în grav toate nemerniciile guvernanților de pe Bâc, ar fi suspendat relațiile diplomatice încă de pe vremea lui Snegur și a agrarienilor. Așa însă, avem peste o jumătate de milion de basarabeni cu cetățenie românească, zeci de mii de copii școliți în România și ajutor financiar/ umanitar acordat cu regularitate, indiferent de numele locatarilor de la Condrița.

De asemenea, e greu de închipuit cum țâfna lui Chicu poate îmblânzi Rusia dezamăgită de verdictul Curții Constituționale: dacă până și devotatul Vladimir Țurcanu a întrevăzut în „împrumutul“ rusesc butucii sclaviei, cât de credibili îi mai par acum Kremlinului socialiștii moldoveni? Grotescă este și încercarea de a arăta limba Bucureștiului, în același timp lipind-o vârtos de tureatca lui Putin.

Până la urmă, asta-i politica, adică circ populist și deșănțare demagogică, vor spune unii, reducând totul la un simplu joc electoral și disculpându-l, astfel, și pe prim-ministrul moldovean, și pe șeful nemijlocit al acestuia. Dar lucrurile nu stau chiar așa. Căci ceea ce fac și, îndeosebi, ce spun camarazii Chicu și Dodon ne dezvăluie un rău mult mai profund înrădăcinat în firea lor decât superficialul și trecătorul interes politic.

Dacă ar trăi azi, Dante nu ar avea nevoie de eroi diferiți pentru a ilustra numeroasele forme ale stricăciunii morale de care se face vinovată ființa umană. S-ar putea mulțumi cu două-trei personaje care întrunesc și exprimă pe deplin, cu nonșalanță și nepăsare, toate nuanțele viciului și necuviinței, ale corupției sufletești și vidului spiritual. Iar pentru a le găsi, nu ar trebui să meargă prea departe de casă. Drumul de la Florența până la Chișinău i-ar lua mai puțin de o jumătate de zi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here