Cum va arăta lumea după criză? Unde va fi România? (2)

(urmare din numărul trecut)

Trei generații de politicieni ne tot vând minciuni de treizeci de ani și au creat o mitologie oficială care acoperă toată țara într-o pânză de neadevăr. Ba că nu îi lasă acordurile stand-by, ba că nu îi lasă Comisia Europeană, tot timpul au inventat scuze, care mai de care mai penibile, pentru a nu face nimic și pentru a demola ceea ce funcționa.

Guvernul României pare copleșit de o creștere cu 20 de miliarde de lei a cheltuielilor publice și de o scădere cu 12-13 miliarde de lei a veniturilor. Da, asta înseamnă o creștere a deficitului bugetar cu 3 procente din PIB. Da, situația e grea. Dar cine a întocmit acest buget „cu spatele la zid”? Se plâng guvernanții că peste 80% din cheltuieli sunt fixe (salarii, pensii, asigurări de sănătate, cheltuielile curente ale armatei bugetare, plata datoriilor). Dar oare cine a propus și a votat acest buget?

Au lăsat guvernele PSD-ALDE un buget cu deficite mari și cheltuieli imposibil de susținut? Da, dar de ce guvernele „de dreapta” care au venit după noiembrie 2019 nu au schimbat fundamentele unui buget prost gândit și catastrofal executat?
Simplu: cotrobăitul după voturi prin cele mai ascunse unghere ale țării dăunează grav economiei. Guvernanții n-au avut curaj să spună că nu se pot crește pensiile cu 40% din septembrie pentru că le surâdeau voturile amărâților de pensionari.

Guvernanții n-au avut curaj să reducă pensiile speciale care ne costă aproape un procent din PIB pentru că își doreau voturile militarilor și polițiștilor și pentru că le era frică de magistrați și sereiști să nu se apuce cumva să aplice legile chiar și în cazul politicienilor. Și da, guvernanții n-au avut curaj să renunțe la mașina de tocat bani numită PNDL, pentru că numai așa pot transfera primarii din trupa Chirică-Negoiță de la Pesedeu la Peneleu.

Dar hai să presupunem că tandemul Ludovic Orban-Florin Cîțu ar fi lovit peste noapte de o străfulgerare de patriotism și ar căpăta o viziune pentru România. Să presupunem că ar vrea să demareze un plan de ieșire din criză măcar pe măsura celor ale vecinilor noștri. Sau că ar citi măcar titlul din scrisoarea prin care liderii celor mai mari asociații de afaceri din țară îi anunță că economia românească are nevoie de o intervenție de până la 15% din PIB, adică în jur de 30 de miliarde de euro. De unde ar lua banii de care ar avea nevoie pentru ca România să nu rămână iarăși cu un pas în spatele Ungariei și Poloniei?

Deocamdată singurele surse de bani pentru împrumuturile modeste pe care le face guvernul rămân băncile românești. Guvernul nu are curaj să emită obligațiuni pe piețele internaționale și se mărginește la a lua mici credite, din ce în ce mai scumpe, de la băncile cu capital românesc. Și nici aici lucrurile nu merg prea bine. De exemplu, la primele licitații din aprilie, ministerul de finanțe a vrut să împrumute un miliard de lei și s-a ales cu doar 600 de milioane de lei. Apoi s-a mai ales cu încă câteva sute de milioane pe cinci ani la o dobândă pe care o plătea înainte pentru scadențe de două ori mai lungi.

De ce nu încearcă guvernul să se împrumute de pe piața internațională sau de la FMI? E foarte simplu: vrea să evite să i se pună condiții. Dacă ar face-o, ar trebui să anunțe amânarea creșterilor de pensii, concedierea câtorva sute de mii de angajați la stat, privatizarea pe bursă a unor pachete de acțiuni ale marilor borcane cu miere din care se hrănesc guvernanții (Portul Constanța, Aeroportul Otopeni, Hidroelectrica etc.). Și asta ar costa foarte multe voturi. Voturi pe care guvernul nu vrea să le piardă sub nicio formă.

Și-atunci, care e măreața strategie de ieșire din criza pe care o are clasa politică de la București? Trasul de timp și trimiterea în Germania a culegătorilor de sparanghel. Mici cârpeli, combinate cu toaletele spectaculoase ale doamnei Raluca și cu apelurile președintelui la diasporă să nu vină acasă anul acesta. Poate-poate o ținem așa până la alegeri, ne votează și pensionarii și bugetarii și cei cu pensii speciale și cei aduși de Chirică și Negoiță la vot.

Poate-poate vom trimite câteva mii de amărâți și la cules de căpșuni, poate-poate vine vara și moare virusache, cine știe? Mai scriem cu oi „Bucovina” pe dealuri, mai dăm o sticlă de ulei gratis, rețeta e verificată de zeci de ani.

Autostrăzi? Căi ferate? Centrale electrice? Irigații? Spitale regionale? Universități și școli bune? Astea sunt produse de lux, inventate de nemți și olandezi, pentru cei bogați. Numai un regim dictatorial precum cel al lui Orban Viktor poate să silească poporul să lucreze la autostrăzi, noi suntem dedicați valorilor democratice. Până la urmă, de ce am mai intrat în UE? Nu pentru a primi gratis câteva miliarde?

De fapt, sensul existenței noastre a fost deturnat în ultimii 30 de ani și, mai cu seamă, sensul integrării noastre euro-atlantice a fost deturnat în ultimii 30 de ani. Noi, românii, am intrat în Uniunea Europeană pentru a putea avea aici autostrăzi, căi ferate de mare viteză, centrale energetice, petrochimie și alte industrii importante. Ne-am ales în schimb cu aproape cinci milioane de oameni plecați să construiască autostrăzile altora și să producă mâncarea altora. Fiecare politician care s-a aflat la conducere în ultimii 30 de ani are partea sa de vină, fiecare a știut și a tăcut.
Cum arată România astăzi? O țară care importă electricitate, deși are în pământ sute de miliarde de metri cubi de gaze, o țară care își importă carnea de porc, deși produce cel mai mult porumb din Uniunea Europeană. Cam așa arătăm.

Iată că cineva a fundamentat științific până și degradarea care s-a instalat în mintea noastră. După un vârf al coeficientului de inteligență (IQ) atins în 1989, astăzi ne aflăm pe la nivelul anilor 70.

Suntem mințiți de 30 de ani că nu putem să ne dezvoltăm ba din cauza nemilosului deficit impus de FMI, ba din cauza Uniunii Europene. Trei generații de politicieni ne tot vând minciuni de treizeci de ani și au creat o mitologie oficială care acoperă toată țara într-o pânză de neadevăr. Ba că nu îi lasă acordurile stand-by, ba că nu îi lasă Comisia Europeană, tot timpul au inventat scuze, care mai de care mai penibile, pentru a nu face nimic și pentru a demola ceea ce funcționa.

Ni se vinde de către menestrelii de partid și de stat ideea prostească că avem, totuși, o clasă politică responsabilă, atașată de ideile euro-atlantice și că, de fapt, ei au împlinit idealul intrării în NATO și UE. Hai să fim serioși! În NATO și UE au intrat și polonezii, și ungurii, și cehii, și slovacii, și balticii, ba chiar și vecinii noștri bulgari.

Dar cum se face oare că ungurii au construit peste 1500 km de autostrăzi (de două ori mai mult decât noi), polonezii au construit peste 3000 de km de autostrăzi (de patru ori mai mult decât noi), iar politicienii noștri se tot împiedică de gândăcei când să facă și ei câteva sute de km de autostradă? Sau cum se face că ungurii produc de patru ori mai mult decât noi în petrochimie, polonezii de 15 ori mai mult decât noi, iar noi ne premiem austriecii care ne taie petrochimia? Așa că, dragi români, nu la FMI sau la UE trebuie să căutăm explicația subdezvoltării noastre, ci la sutele de politicieni autohtoni, incapabili să priceapă ce țară au pe mână și cum trebuie ea condusă.

Las, la final, o listă cu proiectele prioritare, care ar trebui finanțate de către orice guvernanți decenți, poate cineva o va citi vreodată:

• Autostrada Pitești-Sibiu, 1,5 miliarde de Euro
• Autostrada Comarnic-Brașov, 1,5 miliarde de Euro
• Autostrada Iași-București, 3 miliarde de Euro
• Drumul expres Craiova-Pitești, 800 de milioane de Euro
• Calea ferată de mare viteză București-Cluj Napoca, 8 miliarde de Euro
• Calea ferată de mare viteză București-Iași, 5 miliarde de Euro
• Calea ferată de mare viteză București-Craiova, 2 miliarde de Euro
• Trei institute oncologice mari (București, Cluj-Napoca și Iași) și trei institute cardiovasculare mari (tot la București, Cluj-Napoca și Iași), 2 miliarde de Euro
• Șase universități în primele 1000 din lume, 150 de milioane de Euro
• Exploatarea de către Romgaz a resurselor de gaze din Marea Neagră și generalizarea alimentării cu gaze pentru tot teritoriul
• Două noi centrale electrice pe gaze cu o putere instalată de câte 800 Mw și două noi reactoare nucleare cu o putere instalată de câte 1000 Mw.

Cu 20-25 de miliarde de Euro am putea avea o țară cu mult mai bună.

Autor: Petrișor Gabriel Peiu

Petrișor Gabriel Peiu este doctor al Universității Politehnica din București (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) și al premierului Adrian Năstase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) și vicepreședinte al Agenției pentru Investiții Străine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundației Universitare a Mării Negre (FUMN).

Sursa:  http://m.ziare.com