Victor Ciobanu, un atlet cu spirit de învingător

509
0

A țintit treapta supremă a podiumului european pe parcursul mai multor ani, trecând prin coborâșuri și urcușuri ce alternau cu o viteză amețitoare. Iar traseul magistral de care a avut parte i-a călit și mai mult caracterul, i-a stimulat ambiția de învingător. A perseverat și a muncit adeseori până la epuizare, la limitele fizicului uman – un adevăr ferit de ochii publicului larg, însă consemnat de colegii și antrenorii acestui atlet de o voință de nestrămutat.

Este cunoscut faptul că luptătorul de stil greco-roman Victor Ciobanu, căci despre el e vorba, duce un mod de viață marcat de sacrificii permanente, subordonat acestui unic scop ce i-a acaparat întreaga energie a tinereții – de a deveni cel mai bun, de a urca treptele cele mai înalte ale performanței.

Pe plan internațional, prima medalie a cucerit-o în anul 2009 (avea 16 ani), la Campionatul European rezervat cadeţilor. Trei ani mai târziu a devenit vicecampion mondial la juniori, iar în 2013 a cucerit medalia de argint la Universiada Mondială de la Kazan. Însă cele mai notabile succese le-a obținut la seniori, categorie de vârstă care constituie cea mai serioasă piatră de încercare pentru orice performer.

Lacrimi izbăvitoare

Pregătirile intensive către orice turneu internațional pentru Victor Ciobanu încep cu vreo două luni înainte de start, printr-un maraton de scădere a greutății. „Evoluez în categoria olimpică de 60 kg. O dată, la un cantonament am slăbit cu 10 kg timp de câteva zile. Îmi mai rămânea să scad 400 de grame. Venise însă un moment, să-i zic de cumpănă, când organismul, probabil din cauza supraefortului, a intrat într-un fel de blocaj. Nu mai puteam transpira pe măsura efortului făcut. În ziua aceea am alergat toată după-amiaza, de la ora 1.30 până la 6. Nimic. Am intrat în saună și iarăși nimic. Porii pielii s-au închis și gramele nu se dădeau duse. Stăteam pe o bancă și plângeam. Antrenorul meu Mihail Cucul nu a putut suporta această priveliște și nu a mai mers cu mine la turneu, delegând la întreceri un alt tehnician, pe cel secund. Până la urmă, am reușit să mă încadrez în categoria de greutate respectivă, probabil datorită lacrimilor ce au curs atunci din abundență”, ne-a relatat cu un zâmbet pe buze Victor Ciobanu.

Către astfel de încercări atletul de 27 de ani, originar din Vărvăreuca, Florești, a fost ghidat încă din copilărie de aripile protectoare ale unei sorți ce până în prezent îi însuflețește aspirațiile și-i luminează calea. La vârsta de nouă ani parcurgea pe jos drumul ce ducea din satul natal spre secția de lupte din orașul Florești. Iarna îl puteai vedea cum, îndesat și mic de statură, trecea robust prin troienele ce-l acopereau aproape în întregime. Când apărea în fața ușii clădirii ce găzduia sala de sport, aveai impresia că a răsărit direct de sub pământ. Era aidoma unui pitic, acoperit de zăpadă și cu un zâmbet obosit, dar fericit pe buze.

Ghidat de un vis nemărturisit, știut numai de el, făcea acest drum aproape zilnic, timp de patru ani. Jumătate de oră dus, jumătate de oră întors. La început, fiind cel mai mic în secție, pierdea mai toate luptele. Însă Iurie Bogdan, primul său antrenor, a știut cum să-l călăuzească, să-l motiveze. Victor avea de mic un caracter de învingător, urmărindu-și cu aviditate visul scăldat în lumina stelei călăuzitoare. Toți au o astfel de stea, însă nu toți știu să-i urmeze traseul. El a știut.

„Centura” Mondialelor

La Campionatele Mondiale, desfășurate la Budapesta în anul 2018, Victor Ciobanu chiar în prima partidă, din faza calificărilor, a avut o misiune extrem de dificilă, confruntându-se cu reprezentantul țării gazdă, Erik Torba. Într-un meci plin de nerv, în fața unui public ce-și susținea frenetic favoritul, atletul nostru a învins prin regula avantajului (scor 3-3), potrivit căreia în caz de remiză se acordă prioritate luptătorului care a aplicat procedee cu cel mai mare punctaj.

Au mai urmat alte trei partide, în care Victor Ciobanu a demonstrat caracter și calități tehnice de excepție, învrednicindu-se astfel de „argintul” mondial. „Când stăteam pe podium, am văzut cum era adusă centura de campion, de o frumusețe și strălucire neasemuită, nepământească! Am avut atunci o zvâcnire de inimă care și acum răsună în mine ca un ecou: urmează să merg după această centură, urmează să trec de proba de aur!”, a mărturisit copleșit de emoții vicecampionul mondial.

Cununa europeană

Anul trecut eroul nostru a mai obținut un rezultat de răsunet, reușind să escaladeze treapta supremă a competiției continentale – o premieră absolută pentru luptele noastre greco-romane! Și a făcut-o într-un stil de zile mari, cu însuflețire și-n uralele unui public bucureștean plin de entusiasm și bunăvoință.

„A fost excepțional (zâmbește). M-am simțit ca acasă acolo, căci Europenele s-au desfășurat la frații de peste Prut, în orașul București. M-am simțit bine și în perioada de pregătire, și la Campionatul propriu-zis. Mă bucur că în sfârșit am cucerit titlul european – am muncit mulți ani ca să ajung la acest rezultat. Mai ales sunt mulțumit de faptul că am reușit să mă revanșez, în finală, în fața reprezentantului Rusiei, Serghei Emelin, căruia în 2018 i-am cedat în finala de la Mondiale”, s-a confesat noul campion european.

Victor Ciobanu pe drept cuvânt este o personalitate de o perseverență exemplară în tot ce face: la antrenamente, competiții și în viața de toate zilele. Dacă s-a convins de corectitudinea unei decizii luate, îi va da viață, indiferent de piedicile puse și împrejurările nefaste. Dă dovadă de caracter și inteligență atât pe salteaua de lupte, cât și în afara acesteia, un lucru extrem de dificil de realizat în veacul nostru al conformismului și lipsei de principialitate. Iar talentul lui excepțional și capacitatea extraordinară de muncă ne face să fim încrezători și în șansele lui cu perspectivă olimpică, care își vor căuta împlinirea la Jocurile ce urmează a se desfășura la Tokyo în vara lui 2021.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here