Un fenomen neumoristic

408
0
Imagine simbol, sursa: cgtrader.com
Imagine simbol, sursa: cgtrader.com

Umorul este ceea ce are mai frumos spiritul şi nu fiecare om este învrednicit cu acest har divin, am zice noi. Apreciat şi preţuit de cunoscători, acesta este în stare să-ţi menţină voia bună, să te facă să uiţi de doctori şi doctorii. El este capabil să smulgă sufletele din starea lor de anxietate, în cazul când este spiritual, moderat şi inofensiv. Râsul provocat de  umor este o stare mai mult decât necesară pentru viaţa noastră, adesea copleşită de durere, de poverile şi rutina muncii de fiecare zi. O doză bună de râs sănătos, balsam pentru inimă şi ozon pentru creier, te ajută să te simţi altfel, să fii sănătos şi să dăruieşti sănătate celor din jur.

Din păcate, foarte multă lume îl confundă cu gluma ieftină, de prost gust, cu râgâiala „umoristică” plină de sinele gol şi de aroganţă, de care, în aşa-zisele vremuri ale democraţiei, nu ducem lipsă. Avalanşa de volume satirico-umoristice a slăbit factorul calităţii, unii dintre autori crezând că este necesar „să scoţi la lumină” cel puţin un volum pe an, dacă nu două-trei sau chiar mai multe.

Foarte bine, dacă ar fi totul bine, dar multe dintre ele nu rezistă nici unei lecturi de câteva clipe, în cazul când un cititor mai avizat le răsfoieşte în vreo bibliotecă sau librărie. Cei mai mulţi însă cred că acesta este umorul adevărat şi nu catadicsesc să le cumpere pentru familie, prieteni şi încă pentru cine mai cred ei că ar avea nevoie să-şi descreţească fruntea…

Nu e un secret faptul că, pentru a-ţi edita cartea sau cărţile, îţi trebuie bani. Iar dacă ai bani, îţi poţi permite şi lansări de carte cu mese întinse, la urmă. Laudele curg gârlă în continuare, şampania, coniacul şi vinul curg în pahare. Autorul e foarte mulţumit, invitaţii surâd şmechereşte, fiindcă ştiu ei ce ştiu: nu mai este cartea chiar aşa de bună cum au lăudat-o toţi, bucatele şi băutura însă – jos pălăria!

Totul ar mai fi cum ar mai fi, dacă toate s-ar termina aici, dar după asta se face o emisiune, se scrie un articol la ziar, se mai scrie o recenzie „pozitivă”, volumul în cauză ajungând să fie şi premiat. Dacă ai mai multe distincţii de acest fel, curajul  sporeşte, vrei tot mai mult şi nimic nu te opreşte să continui.

Ca într-un teatru al absurdului istoria se repetă de la an la an, autorilor de acest gen sporindu-le „notorietatea”. Unii dintre ei ajung consacraţi, la cinzeci de ani având cinzeci de cărţi şi tot aşa, din zece în zece ani – câte zece cărţi adaus. Bucuria chilipirgiilor nu are margini şi la un jubileu sau la o aniversare. Lumea adunată – neamuri, cumetri, amici, pur şi simplu, care îţi admiră talentul, dar niciodată nu te citesc, „sunt fericiţi că trăiesc asemenea clipe emoţionante”.

Printre invitaţi, pentru că nici ei nu citesc şi nu cunosc nimic din ce a scris autorul, decât doar faptul că este un mare scriitor, putem vedea persoane sus-puse, cu funcţii importante în stat. Acestea dau cu multă pricepere din cap şi, în alocuţiunile lor, promit să răsplătească meritele deosebite ale grandiosului creator: vreun ordin ceva, vreo pensie de merit, că de acestea nu duc lipsă.

Uite aşa stă treaba cu umorul unora, dar şi cu priceperea lor de a se descurca în viaţă. Gluma-i glumă, dar gluma se îngroaşă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here