„Poezia nu acceptă trișorii”

965
0

Interviu cu Artiom Oleacu, poet, actor la Teatrul Național „Satiricus” din Chișinău

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

– Dragă Artiom Oleacu, ai câștigat concursul „Alexandru Mușina” al Editurii Tracus Arte de la București, această editură publicându-ți în 2019 cartea „miere pentru toate exponatele”. Felicitări pentru prima ta carte de poezie care a luat și un premiu special la Gala debutanților de la Biblioteca „B.P. Hasdeu” din Chișinău și, de asemenea, a fost nominalizată de prestigioasa revistă „Observator cultural” din București. Ce crezi despre gloria literară?

Fac parte din categoria celor care scriu pentru propria plăcere. Nu aş numi asta glorie. Am câteva zeci de oameni care mă citesc. E o apreciere pentru care mă bucur. În actorie, e un pic altceva, dar nici acolo nu trebuie să fugi după glorie, pentru că gloria e trecătoare.

– Cum a apărut personajul Artiom cel mic din cartea ta „miere pentru toate exponatele”? Ții minte perioada, momentul când acest personaj s-a conturat în conștiința ta? L-ai văzut clar, era o ființă sau o arătare?

A apărut dintr-un alt personaj, care, la rândul lui, a apărut din Artiom. Artiom cel mic e într-un fel actorul Artiom Oleacu, iar Artiom e poetul. De ce spun asta? Pentru că Artiom cel mic procedează aşa cum îi place lui. El e cel care merge contra sistemului, el e cel revoltat, iar Artiom cel mare e un şoricel, care se adaptează circumstanţelor. În principiu, nu e nimic nou, majoritatea oamenilor au o dublă personalitate.

– Sunt puternice, memorabile versurile „Artiom cel mic își clătește urechea cu omăt cum ai/ clăti/ cu apă călduță beregata unei păsări”; „dimineața Artiom se prăbușește/ pur și simplu se prăbușește/ cu capu-n tavan”; „Artiom cel mic își înghite sandvișul/ scoate un creion/ își desenează o gaură la tâmplă/ scoate revolverul/ trage/ în sus”. E important pentru tine să aduci dramatismul, cruzimea în poezie? Cum e să ai curajul de a fi crud cu sine, cu ceilalți, spunându-le adevărul?

Nu o fac intenționat, dar sunt de părere că în poezie trebuie să fii cât mai sincer, până la extremă. Poezia e o membrană subţire şi foarte receptivă, ea nu acceptă trişorii. Vrei să obţii o poezie bună, spune adevărul.

Această abordare a poeziei se datorează, cred eu, Atelierului Vlad Ioviță, unde am exersat scrisul şi am adunat micul meu bagaj de lecturi. În general, poemele din care citezi sunt construite ca mici piese de teatru, ăsta cred că ar fi răspunsul.

– Duioșia, sensibilitatea se întrevăd de asemenea în poeziile tale. Aduc un exemplu: „te-am văzut pe tine/ am scăpat căștile/ afară a trecut un cal/ fetele de la masa vecină/ vorbeau în șoaptă/ am strănutat/ ele m-au privit cu duioșie”… Tu cauți în poezie mângâiere, liniștire? Sau alinarea îți vine din texte religioase? Ce texte religioase citești?

Eu nu citesc texte religioase. Probabil, încă n-a venit timpul, nu ştiu.

Versurile despre care amintești au venit simplu. Eram într-o cafenea din centrul oraşului şi, la un moment dat, într-adevăr, a trecut un cal pe stradă, ca o navă cosmică apărută din nicăieri. Am inclus imaginea în poem.

Mângâiere şi liniştire caută mulți oameni, eu nu fac excepție.

– Te rogi înainte de a scrie poezie? Sau ai alte ritualuri – cafea, țigări, muzică etc.?

Eu mă rog când mă așez la masă, când ies în scenă şi înainte de culcare.

Nu am ritualuri când scriu poezii.

– Ce înseamnă pentru tine familia? În familia ta ce poezii se citesc?

Familia e cel mai important lucru pentru mine. Talentul meu pentru scris se trage de la mama. La fel ca ea, atunci când eram la şcoală citeam şi iubeam literatura. Îmi ieşeau foarte bine comentariile şi eseurile. Mama mea e medic de profesie. Când are timp liber, mă ascultă pe mine, pentru că, de regulă, citesc cu voce tare. Citesc multă poezie, în detrimentul prozei, sper să acopăr această lacună acum, când sunt liber.

– Cum ți-ai fortificat voința? Faci sport, alergi? Cât de importantă e pentru tine insistența?

Îmi plăcea mult sportul când eram mic. Mă strădui şi acum să mă menţin în formă, acestea sunt cerinţele profesiei. Pentru actorie e necesar să fii insistent, ambiţios. Prețuiesc timpul – nici nu-l risipesc, dar nici nu mă grăbesc prea tare. Sunt conştiincios, vreau să-mi fac rolurile profesionist. Cu cât personajele sunt mai diverse, și tragice, și comice, cu atât mai bine.

– Dacă nu ar fi existat Atelierul de scriere creativă condus de Dumitru Crudu, crezi că volumul tău de debut ar fi arătat cu totul altfel? Ce s-a schimbat în atitudinea ta față de poezie, de-a lungul anilor?

Dacă nu ar fi existat Atelierul de scriere creativă al lui Dumitru Crudu, cred că n-ar fi existat nici mierea pentru toate exponatele! Aș fi rămas la textele adolescentine pe care le-am citit cu câțiva ani în urmă la Uniunea Scriitorilor, când am avut prima mea lectură publică.

Dumitru Crudu mă ghidează de mulţi ani şi îi sunt recunoscător pentru asta.

Bineînțeles, e un volum muncit, elaborat, gândit îndelung. Mă bucur că nu m-am grăbit cu publicarea lui. Totul s-a întâmplat exact la timpul potrivit.

– În prezent, te-ai despărțit definitiv de personajul Artiom? Ce teme te interesează acum, despre ce sunt noile tale poezii?

De Artiom n-o să mă despart niciodată. Voi încerca desigur să schimb registrele, dar Artiom va rămâne în texte. În al doilea volum cred că voi adăuga mai multe detalii şi personaje noi, motive sociale și politice. Mă voi strădui să nu fie plictisitor.

– Ești foarte apreciat pentru poemele video pe care le filmezi și le postezi pe internet. Ce te-a determinat să faci videopoeme? Câte ai realizat, din ce poeți ai luat texte, cine te ajută să faci regia?

Scopul poemelor video este promovarea autorilor în primul rând. Eu aleg texte foarte bune, e necesar ca ele să fie potrivite pentru vizualizare și sonorizare, aleg poemele din care poți face mici istorii, un fel de scurtmetraje.

Până acum am realizat zece videouri cu poeme de Claudiu Komartin, Radu Vancu, Dimitrie Stelaru, C. T. Lituon, Radu Andriescu, Ionel Ciupureanu, Domnica Drumea, Eugen Cioclea, Teodor Dună şi Bacovia. Următorul e un poem de Alexandru Muşina – e cel mai complicat videopoem pentru mine. Foarte greu de interpretat.

– La ce festivaluri de poezie participi?

Nu am fost la nici un festival de literatură. Sunt prea ocupat cu teatrul.

– Un actor, în Chișinău, are mai mulți fani, e mai lăudat, mai cunoscut, mai bogat decât un poet?

Eu am câţiva oameni care mă susţin şi mă urmăresc în ambele tabere şi pentru asta le sunt recunoscător. Referitor la bogăţie, poeţii probabil câştigă mai mult ca mine. Glumesc.

– Cu ce intonație ai rosti pe o scenă de teatru versurile tale „Artiom/ ce altceva îmi rămâne de făcut/ decât să-ți privesc ochii mici/ în care se reflectă o mare de crabi”?

Fără intonaţie!

– Cum crezi că vom traversa perioada pandemiei de coronavirus? Ce să facă oamenii cât timp stau acasă?

Nu ştim cât va continua această pandemie. Oamenii ar trebui să facă ce le place cel mai mult. Mie cel mai mult îmi place scena, îmi place să joc, aştept cu nerăbdare să se termine carantina și să pot juca din nou în spectacole.

– Mulțumesc mult, îți doresc inspirație și o primăvară fără primejdii.

Interviu de Irina Nechit

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here