Ultimul țar?

871
0
Adrian Ciubotaru
Adrian Ciubotaru

Se pare că pandemia a prins pe picior greșit Rusia. Mai precis, coteria care o conduce.

Susține și tu o instituție de presă liberă! Donația ta va contribui la susținerea activității noastre prin care informăm societatea echidistant și corect. Ajută-ne să promovăm adevărul, dreptatea și libertatea.

SUSȚINE

Totul a început foarte bine, acum două săptămâni, când cosmonauta Tereșkova a propus Dumei de Stat să dea înapoi numărătoarea mandatelor președintelui actual al țării. Parlamentul a acceptat fără crâcnire. Putin a făcut-o pe mironosița sau, vorba lui Konstantin Eggert, „pe Boris Godunov”, dar, până la urmă, a acceptat „noua” povară. Dacă tot n-are cine, a oftat din rărunchi Vladimir Vladimirovici, și s-a supus voinței boierilor. Totuși, VVP și-a dorit, ca de obicei, aprobarea norodului, așa că s-a ajuns la ideea de a organiza un referendum în aprilie a.c. Curtea Constituțională a declarat, spăsită, că circul este legal, iar tunurile propagandistice au fost recalibrate din mers.

Decizia Dumei nu a fost, bineînțeles, o improvizație. Fără îndoială, inițiativa a fost pregătită din timp și nu de mintea eterică a deputatei-zburător. Orice mișcare politică mai însemnată din Rusia se produce în climat de criză majoră, când populația e absorbită de griji și nevoi mai ardente decât jocurile puterii. La fel s-a întâmplat și acum: momentul ales li s-a părut extrem de potrivit strategilor de la Kremlin. Contagiunea și carantina iminente trebuia, pe de o parte, să sustragă atenția poporului de la modificarea Constituției, de facto de la anularea acesteia. Pe de altă parte, măsurile de protecție inevitabile în caz de extindere a epidemiei ar fi justificat suspendarea pachetului social promis de guvernanți odată cu plebiscitul.

Deși au evaluat, ca întotdeauna, ireproșabil, situația din interior și starea de spirit a plebei, strategilor le-a scăpat un factor însemnat: situația de pe piețele internaționale. Niciunul nu a prevăzut un nou conflict cu OPEC, în special cu Arabia Saudită, și scăderea subsecventă a cotațiilor la țiței, care a prăbușit prețul barilului sub 30 de dolari. O nouă și mare lovitură pentru economia rusească, slăbită deja de sancțiuni și mai vulnerabilă ca oricând la fluctuațiile de pe piețele financiare ale lumii.

Negocierile cu OPEC au avut loc la începutul lui martie și, cel puțin calendaristic, Putin & Co au avut destul timp la dispoziție ca să amâne „reforma” constituțională. Dar mașinăria fusese deja pornită și, probabil, nici nu mai putea fi oprită în acel moment. Între timp, „coronavirusul” a luat cu asalt Moscova și guvernanții au fost nevoiți să renunțe, deocamdată, la referendum. Nu și la idee, firește.

În aceste condiții, singura întrebare care se mai poate pune ar fi: mai rezistă și de data aceasta regimul? A rezistat după cutremure care, în alte colțuri ale lumii, ar fi spulberat guvernări mult mai de succes decât cea a „Rusiei Unite”. Nenumărate crize au marcat lunga domnie a lui Putin și a echipei sale, dar niciun fir semnificativ de păr nu a căzut de pe bicefal. Ce se va întâmpla acum, în următoarele luni? Până la sfârșitul anului? E limpede că o nouă criză economică va adânci și mai mult mizeria omului de rând, iar „reforma” ar putea fi o picătură inopinată în paharul răbdării.

Indiferent și pasiv civic, ca un „prol” orwellian, rusul, de regulă, nu răbufnește, dar puterea riscă să-i supraestimeze paciența. Sigur că sloganele mobilizatorii vor fi și de această dată suficiente pentru a menține organismul social la temperaturi sub zero, Kremlinul scapă din vedere un amănunt. Rușii nu prea le au cu monarhii constituționali, relaxați și autosuficienți, preferând țarii sau „pahanii” absoluți, care își afirmă zilnic, teatral sau aievea, puterea. Nimeni nu știe cum se va substitui, în universul alb-negru al supușilor, statutul de alpha male, de lider feroce și agresiv al lui Putin cu cel de țar sigur de perpetuarea sa la domnie, dincolo de conjunctură și de gradul de ramolire. Una e să accepți caracterul aparent competitiv al luptei pentru putere, alta e să te împaci cu caracterul ei fatalist, ritualic, confirmativ. Altfel spus, s-ar putea ca, în imaginarul colectiv, Putin să efectueze tranziția simbolică de la Stalin la Brejnev. Și nu se știe ce e mai periculos pentru gruparea care guvernează azi Rusia: căderea rublei și a exporturilor sau descalificarea morală a șefului.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Site-ul „gazetadechisinau.md” publică articole care reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de editorialiști și jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chisinau” este o sursă de informare credibilă pe piața mediatică din Republica Moldova. Nu o lăsa să dispară! Contribuie la menținerea unei publicații libere. Acum poți face și tu o donație.

SUSȚINE