Tudor Casapu și unicitatea destinului său

831
0

Halterofilul Tudor Casapu este unicul campion olimpic din Republica Moldova de la obținerea Independenței încoace. Cu o soartă ce te impresionează profund prin parcursul său irepetabil, unic. Soartă ce i-a solicitat în permanență tărie fizică și de spirit. De caracter. Și i-a trimis tot felul de încercări și cumpene. Din care a ieșit cu demnitate și mai puternic. Cu un suflet fortificat, însă lipsit de vanitate și trufie, de o modestie caldă și atotcopleșitoare în atitudinea lui plină de afecțiune față de oameni, față de aproapele.

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

A câștigat în viața lui mai multe bătălii. Însă mai întâi și-a învins propriile temeri, atunci când la antrenamente muncea până la epuizare, dobândind convingerea fermă că este în stare să înfrunte suferința fizică și s-o transforme în forța duhului care îl mâna înainte spre realizări nebuloase la prima vedere, dar care îl chemau irezistibil. Chemări care în scurt timp au prins contur, transformându-se în victorii și podiumuri de onoare – la Europene și Mondiale – și care cereau un tribut tot mai mare: muncă, muncă și iarăși muncă, până la sacrificiu – efort încununat cu dobândirea unei încrederi în sine de nestrămutat.

Îmblânzirea metalului

Prima bătălie câștigată fără drept de apel a fost lupta cu metalul, pe care l-a îmblânzit prin niște antrenamente al căror regim și l-a impus el însuși. Un regim de neconceput pentru o persoană de rând – prin severitatea lui. Prin tonele de greutăți ridicate într-un interval record de timp. În curând au venit și rezultatele. Această halteră în mâinile lui Tudor Casapu a devenit și la competiții de o docilitate plăcută, însă până la urmă înșelătoare în șiretenia ei, aidoma animalului luat din sânul naturii și devenit cuminte prin strădania omului, dar care privește cu jind înspre patria lui sălbatică, căutând să muște când nu te aștepți.

Și aici caracterul viitorului mare campion s-a manifestat în toată splendoarea, el luând în stăpânire acest metal gata să iasă de sub supunere și făcându-l să zornăie cu un sonor magnific al aurului olimpic. Desigur că este vorba de „aurul” de la Jocurile Olimpice de la Barcelona 1992. Spre bucuria triumfătoare a unei națiuni întregi, aflată la început de cale și în căutare de personalități care s-o reprezinte și să-i ofere reperele necesare unui mers viguros, plin de demnitate. Așa cum este parcursul vieții lui Tudor – onest, curajos, măreț în năzuințe și fapte.

Deocamdată, nimeni la noi în republică nu a putut egala performanța Maestrului: să urce pe prima treaptă a podiumului olimpic, făcând să răsune Imnul țării (pe atunci era „Deșteaptă-te, române”) și ca Tricolorul să fie etalat în văzul lumii întregi – mărturie a tuturor strădaniilor prin care a trecut și împlinirilor pe care le-a realizat.

Destin prometeic

Apoi însă veni o altă bătălie, cea mai grea, cu o maladie care în cele mai dese cazuri se dovedește a fi fatală. Aceeași suferință o avea Prometeu, atunci când un corb venea zilnic și ciupea din ficatul eroului înlănțuit de stâncă prin voința implacabilă a zeilor. Aidoma titanului din mitologia greacă, ficatul căruia se restabilea în fiecare noapte, Tudor Casapu în această confruntare cu boala ce-i dădea târcoale tot mai insistent și căuta să-l ia într-o stăpânire totală, a ieșit învingător, scăpând de încleștarea sorții ce i-a pregătiți o încercare atât de dură. Fără credință și tărie sufletească ar fi fost imposibil, de neimaginat să obțină acest lucru. Cum ar fi fost imposibil fără măiestria și sacrificiul medicilor – profesorul Irinel Popescu din România și Vlad Brașoveanu din R. Moldova –, care i-au făcut operația de transplant la Spitalul Fundeni din București.

Din anul 2003, Tudor Casapu s-a aflat la cârma Federației de Haltere din Republica Moldova, contribuind la educarea unei pleiade de sportivi care continuă acele mărețe tradiții la fondarea și încetățenirea cărora el a muncit neostoit. Își urma visele cu fidelitate și cu o siguranță în acțiuni de invidiat. „Important este ca prin activitatea noastră să perpetuăm tradițiile din domeniu, lucru care până acum ne-a reușit destul de bine. Dovadă sunt succesele obținute de sportivii noștri pe arena internațională, școala moldovenească de haltere fiind una dintre cele mai puternice din lume. Avem specialiști redutabili, însă rămânem mult în urmă la capitolul condiții de pregătire și infrastructură. Dispunem de rezerve nebănuite în domeniul halterelor, de o generație tânără extrem de talentată, care progresează vertiginos. Trebuie să ne îngrijim însă să le creăm condiții de muncă și de viață decente, ca ei să nu fie nevoiți să plece peste hotare în căutarea unei sorți mai puțin crude decât cea de acasă”, mărturisește campionul olimpic.

Tronul lui Jupiter

Acum, la consumarea aproape a trei decenii de la obținerea primei și unicei distincții olimpice de cea mai înaltă valoare pentru Moldova într-o probă individuală, acest „aur” străluminează ca o stea călăuzitoare, ca o făclie prometeică pentru tinerele generații. Generații care țintesc cu ardoare să aducă la perfecțiune frumoasa artă a concurenței atletice, care caută să se afirme și să creeze acel „produs final”, irepetabil în felul său – că e vorba de haltere sau de alte discipline sportive –, ce le-ar înscrie numele cu buchii de aur pe tronul anticului Jupiter, Muntele Olimp.

Acum, după atâția ani, noblețea metalului olimpic de cea mai înaltă probă adjudecat la Barcelona a dobândit ceva și din noblețea trecerii vremii, aidoma trăsăturilor sufletești ale lui Tudor Casapu. Trăsături care, odată cu strecurarea anilor prin clepsidra timpului, răspândesc o blândețe și căldură ce pogoară ca o binecuvântare asupra celor din jur, binecuvântare pe care doar maturizarea tinereții puse în serviciul unui ideal poate să ți-o confere.

Iulian BOGATU

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here