O viață plină de sens

„Adevărul vă va face liberi”

(Noul Testament: Ioan 8, 32)

Când vine vorba de Petru Bogatu, în jurul personalității sale s-au conturat, nu de ieri și nici de astăzi, două tabere situate la poli opuși, rivale, practic ireconciliabile. Asta dintr-un unghi mai îndepărtat. Dacă privești lucrurile mai îndeaproape, se dovedește că uneori și cei care îl aclamau, dar și cei care îl contestau vehement, mai că se uniseră în ultimul timp în a-l învinui pe ziaristul și comentatorul P. Bogatu de nestatornicie și renunțare la pozițiile sale, dintotdeauna ferme, de fapt, când era vorba de interesul național.

Adevărul incomod

Pe scurt, toată lumea, și de-o parte și de cealaltă a eșichierului politic, era cu totul supărată. Și doar oamenii cu minți libere de prejudecăți înțelegeau că supărarea unora, indiferent de tabăra din care proveneau, era generată de faptul că Petru Bogatu scria și vorbea întotdeauna adevărul. Iar adevărul, cum se spune, supără. El avea mereu punctul său de vedere, unul distinct și temeinic argumentat, asupra evenimentelor, lucrurilor, oamenilor, în speță a celor ajunși la putere.

Petru Bogatu se pricepea, ca nimeni altul, prin competență și tact, să facă claritate în momentele și situațiile tulburi pe care le-a traversat societatea, lumea, țara noastră în cele trei decenii de rătăciri pe așa-zisa cale a independenței. Nu Petru Bogatu era nestatornic, nestatornică era societatea, nestatornice erau firea și comportamentul lumii noastre, ale oamenilor politici de la noi, care numai de binele poporului nu erau ghidați.

Principii de neclintit

Oriunde a lucrat – la ziarele „Satul nou” din Slobozia, „Țara”, „Flux”, la Televiziunea moldovenească și alte posturi TV, la radio – Petru Bogatu a spus lucrurilor pe nume, a dat situațiilor și persoanelor în cauză caracteristicile ce li se cuveneau, în ciuda unor intimidări, ba chiar atacuri deschise. Acestea nu l-au clintit deloc nici de la convingerile, nici de la principiile de viață, nici de la crezul său. El a respins cu fermitate demagogia, minciuna, lașitatea și poclonirea în fața șefilor. Petru Bogatu avea darul rar de a dezghioca și de a prezenta dedesubturile unor încâlcite evenimente și jocuri politice, de a desprinde și explica aspecte pe care privitorul de rând, dar și unii „experți” nu erau în stare să le deslușească.

Petru Bogatu a atins, etapă cu etapă, prin perseverență și numeroase lecturi, un nivel de veritabilă înțelepciune și spiritualitate. A fost profund în tot ce a realizat pe parcursul vieții. Cărțile, comentariile, scenariile de filme, reflecțiile sale au vervă, nerv, strălucire, stil, înțelepciune și temeinicie analitică. În ele pulsează o mare dragoste pentru poporul său, pentru neamul nostru. Oriunde a activat s-a bucurat de stima colegilor săi, fiindcă îi trata cu nemăsurată bunăvoință, înțelegere, respect și îngăduință.

Petru Bogatu a fost un om de o aleasă pregătire, începând de la jurnalism, istorie, filosofie, religie etc. și încheind cu sportul – marea sa pasiune – pe care l-a promovat la ziarele al căror redactor-șef a fost, pretutindeni unde a lucrat. A fost un om tare, de neclintit în viziunile, poziția și principiile sale de viață – o viață plină de sens.

A primit și îndurat cu demnitate încercările destinului. Cu stingerea sa din viață, ceva s-a rupt în sufletele noastre, ceva s-a pierdut iremediabil. Rămâne însă în inimile noastre chipul său senin, inconfundabil.

Pavel BRĂDESCU