Studii în țara mea (3)

După apariția pe un site de la Chișinău a articolului „Bursele româneşti pentru Moldova: „prieten” în piele de oaie?” (publicat la 12 februarie 2020 pe noi.md – n.r.), GAZETA de Chișinău a cerut opinia pe marginea acestui text mai multor absolvenți ai unor instituții de învățământ din România, rugându-i să răspundă la două întrebări: De ce ați ales să vă faceți studiile în România? Ce v-au dat studiile în România?

În acest număr al ziarului publicăm răspunsul lui Ion Marandici, lector la Universitatea Rotgers, Toronto, Canada, și al jurnalistului Vitalie Dogaru, realizator programe, PublikaTV.

Vitalie Dogaru: „Diploma de studii în România nu a fost niciodată o cheie magică pentru porțile birocrației de la Chișinău”

Absolvent al Facultății de Științe ale Comunicării şi Relații Publice, Școala Națională de Studii Politice şi Administrative, București, 1998.

„Am decis să merg la studii în România imediat după absolvirea Facultății de Jurnalism de la Universitatea de Stat din Moldova. În 1996, aveam deja un serviciu şi o experiență de aproape cinci ani în jurnalism, dar simțeam nevoia de a depăși situația în care am ajuns să mă complac. Pe atunci bursele la universitățile din România erau singura oportunitate pentru o altfel de experiență academică. Comisiile de examinare pentru studii postuniversitare în România erau formate din profesori de la universitățile din Chișinău. Mulți dintre aceștia erau sceptici referitor la perspectivele noastre în universitățile de peste Prut, dar cu toate acestea nu ne descurajau să mergem încolo. În comisia de admitere erau şi oameni care mai târziu au ajuns „statalişti”, iar unii dintre ei promotori ai moldovenismului.

Diploma de studii în România nu a fost niciodată o cheie magică pentru porțile birocrației de la Chișinău. Mereu au existat piedici în recunoașterea studiilor de peste Prut, fie la nivel administrativ, fie la nivel de atitudine a unor funcționari. Sistemul o făcea pentru a-şi demonstra că este autosuficient, iar oamenii – ca să se protejeze de schimbările care erau aduse de absolvenții facultăților din România”.

Studiile făcute în România mi-au deschis noi perspective asupra domeniului pe care îl profesam. Am descoperit la facultățile de peste Prut profesori despre care citisem doar în cărți. Oameni de o adevărată cultură enciclopedică şi buni specialiști în domeniu. Îmi aduc aminte cu câtă plăcere mergeam la orele care se transformau în spectacole, datorită conexiunilor dintre materiile pe care le stăpâneau profesorii.

Facultatea de la București mi-a arătat cât de vaste pot fi abordările unor subiecte, lucru care nu prea l-am întâlnit la Chișinău, unde eram învățați să ne structurăm ideile după conspecte şi două-trei surse traduse din rusă. Cât de multe pot fi argumentele pentru o anumită poziție, fapt care nu prea se întâmpla în cadrul seminarelor de la USM, unde dezbaterile se învârteau în jurul câtorva idei reproduse din niște texte trase la indigo.

Recunosc, la început ne-am speriat de diferențele dintre ce știam noi şi ce știau colegii noștri de peste Prut. A trebuit să depunem eforturi pentru a ne apropia de media clasei, dar la scurt timp am depășit acest handicap. Iar fiecare apreciere era deja în favoarea noastră.”

Ion Marandici, lector, Universitatea Rutgers, Toronto, Canada: „Dacă aveam resursele financiare necesare, aș fi ales o instituție din Occident”

„Mi-am făcut studiile în limba engleză la Universitatea din București. Studiile universitare în România mi-au oferit ocazia de a cunoaște mai bine realitatea românească. La acea vreme, diploma românească nu valora mare lucru pe piața internațională a muncii, pentru că România nu era în Uniunea Europeană și universitățile nu erau încă ajustate la normele europene.

Acum lucrurile s-au îmbunătățit. Faptul că există mulți tineri care vor să meargă la studii în România este îmbucurător. Înseamnă că educația de acolo este percepută ca fiind mai bună ca cea din R. Moldova de către studenți și părinți. Este o investiție potrivită. Din fericire, Moldova nu este Coreea de Nord. Lumea poate alege liber unde și ce să studieze.

Impunerea unor restricții pentru a salva „universitățile locale” și încercările de a învinui vecinii pentru eșecurile proprii sunt puerile. Pentru a fi competitive și independente financiar, universitățile din Moldova trebuie să ofere studii în limba engleză și să atragă mai mulți studenți străini”.

Ion Marandici a decis să meargă la studii peste Prut „din lipsa unor alternative. Dacă aveam resursele financiare necesare cred că aș fi ales o instituție din Occident”.

Rubrică îngrijită de Victoria Popa

Studenți din Republica Moldova în instituțiile din Cluj-Napoca, membri ai Grupului de Iniţiativă Basarabeană. Sursa: http://tvrmoldova.md/