Studii în țara mea (2)

După apariția pe un site de la Chișinău a articolului „Bursele româneşti pentru Moldova: „prieten” în piele de oaie?” (publicat la 12 februarie 2020 pe noi.md – n.r.), GAZETA de Chișinău a cerut opinia pe marginea acestui text mai multor absolvenți ai unor instituții de învățământ din România, rugându-i să răspundă la două întrebări: De ce ați ales să vă faceți studiile în România? Ce v-au dat studiile în România?

În acest număr al ziarului publicăm răspunsul lui Ștefan Bâlici, medic rezident în medicină primară, Stockholm, clinica Hallunda, și al expertei în comunicare, Ludmila Andronic.

Ștefan Bâlici: „Experiența de a fi student în România rămâne alături de cele mai frumoase amintiri”

„Când am hotărât să plec în România pentru studii, deși obținusem un loc și la Universitatea de Medicină din Chișinău, am făcut-o, în primul rând, pentru ispita necunoscutului și dorința de a ieși din rutina comodității. Ca să nu par total lipsit de simț pragmatic, am cântărit și valoarea diplomei europene pe care mi-a dat-o facultatea din Iași care, până la urmă, m-a ajutat să ajung unde sunt azi – în capitala Suediei, profesând ce am învățat la Iași. Ceea ce nu știam atunci când am ales să plec de acasă era anume experiența de a fi student în România, care până în ziua de azi rămâne păstrată cu drag alături de cele mai frumoase amintiri.

Am fost surprins să aud alți colegi de serviciu de acum, care, nefiind români, au făcut și ei facultatea de medicină în orașe din România și povestesc cu drag despre zilele lor de studenție de acolo. Cred că ar fi păcat ca noi, cei din R. Moldova, să nu putem să ajungem să zicem într-o zi „merg să fac facultatea la Iași, la București sau la Cluj” în loc de „merg la facultate în România”, a spus pentru GAZETA de Chișinău, Ștefan Bâlici, medic rezident în medicină primară, Stockholm, clinica Hallunda.

Cu referire la ce i-au dat studiile făcute peste Prut, Ștefan ne-a mărturisit: „Ca să ies din tiparele învățate în școală și să nu zic că în timpul facultății pe care am făcut-o la Iași „am acumulat cunoștințe” o să zic, în schimb, că am trăit cea mai frumoasă perioadă din viața mea acolo. Spun ce le zic celor care încă mai sunt pe băncile liceelor din R. Moldova: trebuie să trăiești experiența unui oraș studențesc.

Dacă alegi medicină, mai ai și avantajul să ai și mai mulți ani ca să te bucuri de această experiență. Mulți tineri frumoși, evenimente peste evenimente, fiecare săptămână fiind un prilej să îți găsești noi prieteni, noi idei și să crești în ambiție într-un fel pe care un oraș tipic pur și simplu nu ți-l poate oferi. Iar România are o întreagă colecție de orașe studențești din care poți alege.

Republica Moldova, din păcate, nu are un oraș care să intre în aceste criterii, deși sunt sigur că în ce-i privește pe colegii mei care au devenit doctori în Republica Moldova – sunt, cel puțin, la fel de buni. Cum au zis-o oameni cu succes de talie mondială – cea mai mare parte a valorii unei educații de rang universitar nu este conferită de universitate în sine, ci de student, iar la acest capitol am cunoscut, în mod repetat, tineri din R. Moldova care ar face cinste oricărei universități din lume.”

Ludmila Andronic: „Această școală ne-a dat cel mai reușit start”

La aceleași întrebări ne-a răspuns și experta în comunicare, Ludmila Andronic.

„Am absolvit Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București în 1994. Decizia de a-mi continua studiile post-universitare în România a fost bazată pe doi factori: la acel timp altă opțiune de studii peste hotare în afară de țara vecină pur și simplu nu existau, dar mai important era că SNSPA avea în oferta de studii specialități pe care nu le puteai obține nicăieri în altă parte, cum ar fi Relațiile internaționale, Științele Politice și Administrative sau Științele Comunicării, facultate pe care am absolvit-o. Ca rezultat, am fost primul specialist în Relații Publice cu diplomă din Republica Moldova.

Ludmila Andronic a spus că studiile în România i-au dat, în primul rând, profesia pe care o adoră. „Și, foarte important – o perspectivă mai largă asupra lucrurilor, cunoștințelor, oamenilor, încredere în forțele proprii. Și, nu în ultimul rând, niște colegi minunați care își dedică cunoștințele și experiențele țării și cu care am cele mai calde relații și astăzi. De fiecare dată când ne întâlnim, ajungem la aceeași concluzie – chiar dacă atunci când eram studenți poate nu conștientizam importanța aflării noastre la SNSPA, acum realizăm că această școală ne-a dat cel mai reușit start”.