„Să fiţi cinstiţi şi să nu vă lăsaţi cumpăraţi!”

Sâmbăta trecută, echipa noastră redacţională descinde la Hânceşti pentru promovarea şi difuzarea ziarului, pentru contactarea „pe viu” a populaţiei şi aflarea unor păreri ale oamenilor despre ce cred ei că se mai întâmplă, bun sau rău, în viaţa noastră de fiecare zi, dominată de sărăcie şi veşnică aşteptare a unor schimbări spre bine.

Ne oprim la piaţa din centrul orăşelului şi începem să împărţim ziarul, pe ici, colo mai intrând în vorbă cu unele persoane. Unele dintre ele au auzit de ziarul nostru sau chiar l-au citit, iar altele ne întreabă de la ce partid suntem şi pentru care candidat facem campanie electorală. Le răspundem că nu avem nimic cu alegerile şi scopul nostru este, pur şi simplu, de a le face cunoscut ziarul şi de a mai schimba o vorbă, două, cât le permite timpul şi amabilitatea.

Vânzători mai mulţi decât cumpărători

În zona cu mărfuri industriale, cumpărătorii pot fi număraţi pe degete. Vânzătorii stau în aşteptare şi apariţia noastră îi mai înviorează puţin. Sunt cam nemulţumiţi de lipsa clienţilor, care n-au bani şi nu vin la piaţă, dar manifestă interes faţă de ziarul nostru şi ne spun că îl vor citi cu plăcere.

De la unul dintre vânzători aflăm că practică comerţul mai de demult, că le-a deschis afaceri şi copiilor, iar acest lucru l-a ajutat să-i ţină acasă şi să nu plece peste hotare. „Dacă aş fi aşteptat mila guvernanţilor, cred că am fi vorbit şi noi acum cu ei „pe sticlă”, dar aşa, slavă Domnului, suntem cu toţii împreună şi parcă ne descurcăm”, ne spune dumnealui, promiţându-ne că se va abona numaidecât la „Gazeta de Chişinău”.

Nina Ivanovna şi Galina Semionovna, două foste profesoare de franceză la Hânceşti, ne spun că au o pensie de circa două mii de lei fiecare şi că aceşti bani nu le prea ajung, dar vin la piaţă să mai cumpere câte ceva de la ţăranii veniţi de prin împrejurimi, pentru că e mai ieftin şi se mai plimbă şi ele, că doar n-or sta tot timpul acasă.

Sunt bine dispuse şi poţi spune că nu le afectează prea tare lipsurile. Se interesează de ziarul nostru, ne urează succes şi ne zâmbesc de parcă ne-am cunoaşte de când lumea.

Domnul Efim ne explică de ce unii oameni bogaţi vor să ajungă în parlament: „Pentru că trebuie să-şi protejeze cumva afacerile murdare, dar nu sunt ei cu gândul la popor şi la nevoile lui”.

„Suntem pe cale de dispariţie”

Domnul Andrei este foarte nemulţumit de politicieni şi de faptul că pe parcursul a treizeci de ani se ţin doar de promisiuni. „Să  fiţi cinstiţi, să spuneţi adevărul şi să nu vă lăsaţi cumpăraţi, aşa cum se întâmplă pe la noi! Uitaţi-vă şi dumneavoastră: satele rămân pustii, pierdem populaţia, iar tinerii plecaţi peste hotare nu se mai întorc. Pe de altă parte, tinerii care au mai rămas stau noaptea prin baruri, beau şi se droghează. Nu-i interesează mai mult nimic, cu atât mai mult ziarul dumneavoastră”. Martor la dialogul nostru, domnul Gheorghe adaugă: „Suntem pe cale de dispariţie, ce mai! Cei de sus cunosc situaţia, dar se fac a nu observa nimic. Cât o să mai dureze această distrugere nu ştim…”.

Mătușa Ecaterina vinde vin şi ulei de floarea-soarelui („oloi”, aşa a scris ea pe sticlele de ulei). Se arată interesată de ziarul nostru, dar ne roagă: „Vă rog să nu mă filmaţi, că aşa m-au filmat nişte băieţi de la o televiziune. M-au dat seara în emisiune împreună cu alţii care n-au ştiut să răspundă la o întrebare: Dacă un ou fierbe trei minute, cât timp fierb cinci ouă?”.

Viaţa la ţară

Am dorit, bineînţeles, să vedem şi vreun sat, două, şi am ales Logăneştii şi Stolnicenii, două sate cu gospodării frumoase. La marginea Logăneştilor, badea Iurie îşi paşte vacile, dintre care, ne spune el, opt sunt mulgătoare. Îl întrebăm dacă le mulge manual, iar dumnealui ne răspunde: „Cu mâna să le mulgă Dodon, că eu mi-am cumpărat aparat!”. Bărbatul are şi vreo cincisprezece curcani frumoşi şi ne înţelegem cu el să mai revenim pentru a procura „carne ecologică, nu cum mâncaţi voi la oraş”.

La Logăneşti domnul Vasile Svistal, trecut de şaptezeci de ani, după cum afirmă dumnealui, ne povesteşte că a fost toată viaţa zootehnician, membru al partidului comunist, iar acum este pălămar la biserică. Dumnezeu îl ajută să înfrunte toate greutăţile, că „la El este acum toată nădejdea…”. Cercetează cu atenţie ziarul oferit şi ne asigură că se va abona şi el.

Prea puţină lume vedem pe străzile ambelor sate şi începem să regretăm că n-am mai rămas la piaţa din Hânceşti. Împărţim din ziare ce mai putem împărţi la puţinii trecători, mai lăsăm un clit la o alimentară din Stolniceni şi plecăm bucuroşi că măcar agitatorii electorali îşi fac cu abnegaţie datoria. Pe 15 martie la Hânceşti sunt alegeri parlamentare şi cel mai demn, ca de obicei, va învinge.

Spre seară, mai dăm din ziarele noastre la Ialoveni, după care, cu simţul datoriei împlinite, revenim la Chişinău.