Literele aurite ale canotajului moldovenesc

501
0
Iacob Buhnă, sursa foto: olympic.md
Iacob Buhnă, sursa foto: olympic.md

Interviu cu președintele Federației de Caiac-Canoe din Republica Moldova, Iacob Buhnă

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Este o plăcere tot mai rar gustată în ziua de astăzi să te afli în sânul naturii, să te bucuri de aerul îmbibat cu mult oxigen, dar și impregnat de o atmosferă de excepție ce domină magistral competiţiile de caiac şi canoe. Ambele probe au un parcurs istoric triumfal înscris cu litere de aur în cartea sportului naţional. Primul care ne-a glorificat meleagul, mânuind magistral pagaia cu o forță ce aducea suspansul în tribune şi neliniște în tabăra adversarilor, a fost Naum Procupeț, originar din Basarabeasca, medaliat cu bronz la Jocurile Olimpice de la Ciudad de Mexico 1968, campion mondial în 1971. La caiac, Iuri Filatov, absolvent al Școlii medii din Dubăsari, obține aurul olimpic la Munchen (1972) și Montreal (1976), precum și două titluri mondiale, în 1970 și 1971. Larisa Popova, o altă reprezentantă a școlii nautice naționale, cucerește la canotaj academic distincția olimpică supremă (1980, Moscova), cea de argint (1976, Montreal) și trei medalii de aur la Mondiale. Cel mai titrat canotor moldovean, Nicolae Juravschi, devine dublu campion olimpic la Seul 1988, medaliat cu argint la JO de la Atlanta 1996, palmaresul său fiind completat de opt (!) titluri mondiale, realizare de un inedit mai mult decât impresionant.

Cum păstrăm și dezvoltăm aceste tradiții glorioase ale sportului autohton? Despre situația existentă în prezent în domeniul canotajului autohton, discutăm cu președintele Federației de Caiac-Canoe din Republica Moldova, Iacob Buhnă.

– D-le președinte, ca să existe succese pe arena internaţională, în orice probă de sport, sunt necesare nişte condiţii elementare, în lipsa cărora orice eforturi ce tind spre performanţă se dovedesc a fi zadarnice. Care este situaţia la acest capitol în sfera sportivă pe care o gestionaţi?

Să ştiţi că avem şi specialişti de cea mai înaltă clasă, mă refer la antrenori-profesori, şi sportivi de un talent sclipitor. Mai prost stăm însă cu baza materială. Astfel, nu avem posibilitatea să desfășurăm la noi în ţară curse la distanța olimpică de 1 000 de metri, deoarece lungimea lacului din Parcul „Valea Morilor”, pe linie dreaptă, este de doar 800 m. Așa că organizăm starturi doar pe trasee de 200 m, 500 m și 2000 m (dus-întors). Din această cauză, Cupa „Golden Canoe: Juravschi-Reneiski” desfăşurată anual în cadrul Festivității Olimpic Eco Fest, nu a fost introdusă în calendarul internațional de întreceri. În ceea ce priveşte lacul de la Vatra, acesta nu poate fi utilizat pentru organizarea unor asemenea concursuri din motive de securitate: la cea mai mică adiere de vânt acolo se creează valuri care pur și simplu răstoarnă ambarcațiunile. Este necesar să fie construite canaluri sub nivelul mării, cu o lățime nu mai mare de circa 120-130 de metri, cu un risc minim de formare a valurilor.

– În acest context, cum explicați succesele canotorilor noștri la distanța de 1 000 m?

Prin muncă și perseverență. Prin antrenamente efectuate de sportivi de două ori pe zi, de 11 ori pe săptămână, desfășurate pe orice timp: fie că e arșiță sau ploaie, fie că e vânt rece și șfichiuitor. Dar și prin înalta calificare a antrenorului reprezentativei naționale, Viktor Reneiski, precum și a specialiștilor de la Liceul Internat Republican cu Profil Sportiv din capitală, în cadrul căruia activez și eu, împreună cu Vitalie Oghin, Vadim Salcuțan, alţi specialişti redutabili din domeniu.

– Avem şanse ca în viitorul apropiat canotorii noştri să ne bucure cu rezultate remarcabile pe arena internaţională?

Să ştiţi că avem nişte junioare de reală perspectivă, precum canotoarea Elena Glizan, câștigătoarea ediţiei 2019 a concursului „Golden Canoe: Juravschi-Reneiski” atât la simplu, cât și în dublu cu Iana Borș. Ambele au 16 ani şi un viitor promiţător în sport. La băieți, printre juniori se evidenţiază Mihai Chihaia, membru al lotului național de canoe. Este de menționat că anul trecut el a acces în finala Campionatului European.

Avem şi sportive care au reuşit să se afirme în categoria de senioare, deşi se află încă la vârsta junioratului (a.n. 2000). Mă refer la vedetele noastre de la Centrul Sportiv de Pregătire a Loturilor Naționale: Maria Olărașu şi Daniela Cociu, componente de bază ale selecţionatei. În 2019, echipajul Maria Olărașu – Daniela Cociu s-a clasat pe locul II la Europenele de juniori și tineret ce au avut loc la Racice, Cehia, pe distanța de 500 m. Și la seniori avem sportivi capabili să concureze de la egal la egal cu cei mai puternici canotori din lume – mă refer la Ilie Sprâncean şi Ilie Oprea.

– Ştiu că anul trecut au fost făcute achiziții de primă importanță pentru lotul național…

Da, este vorba de patru bărci, procurate din mijloace private și cu aportul Ministerului Educației, Culturii și Cercetării: două de dublu canoe, de ultim model (producător Compania Plastex din Polonia), cu capacități aerodinamice de excepție, și două bărci pentru canoe simplu, la fete. În noile ambarcațiuni a urcat echipajul constituit din Maria Olărașu și Daniela Cociu, precum și cel de băieți – Mihai Chihaia și Ion Bătrîncea.

– Ce perspective au canotorii noștri de a se califica la Jocurile Olimpice de la Tokyo 2020?

Avem șanse destul de bune. Astfel, junioarele noastre, Maria Olărașu și Daniela Cociu, care sunt cele mai puternice și în lotul nostru de senioare, au fost la un pas de a obține foile olimpice în cadrul Campionatului Mondial desfășurat la Seghedin, Ungaria. Acea regată a întrunit sportivi din 102 țări, un record numeric absolut de participare. Și doar câteva zecimi de secunde le-au despărțit pe fetele noastre de propulsarea în faza finală, cea deschizătoare de perspective olimpice. Ele mai păstrează șanse reale de a obține cote olimpice la un Turneu de calificare ce se va desfășura în luna mai a.c. la Duisburg, Germania. Acolo vor fi puse în joc două bilete de acreditare la JO de la Tokyo. Aceeași situație este și la băieți. Așa că, începând încă din luna octombrie 2019, întregul proces de pregătire este subordonat acestui obiectiv suprem – accederea la Olimpiada ce va avea loc în capitala niponă.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here