Lăcomia aduce întotdeauna păcate

668
0

Trăiau odată șase frați. Născuți unul după altul, de mici, tare prietenoși mai erau între ei. Nici nu mai aveau nevoie de alți copii din mahala în jocurile lor, pentru că erau mulți și se înțelegeau de minune. Se bucurau de atâta lucru și părinții.

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Uite că au crescut, au început a se însura, cam unul după altul, după cum s-au născut, firește. Părinții lor țineau în brațe nepoți deja când, pe nesimțite, cu anii, acești frați au început a se distanța între dânșii. O parte de vină o purtau și nevestele lor, din invidie că unul are mai mult. De ce nu-i face parte și fratelui, mai ziceau ele, oare nu-s un sânge, nu-s un neam?

Unul dintre ei, mai lacom de fire – se aruncase bunelului din partea mamei, negustor de vite până la război, care, pe căi cinstite, uneori și necinstite, porni să-și încropească avere. Să adune de dragul adunatului. Și din momentul acela lumea lui interioară, relațiile cu oamenii, sentimentul lui pentru frați s-a schimbat definitiv.

Șase frați, nedespărțiți în copilărie

Nu știu cum s-a întâmplat, dar a început el să-i privească pe ceilalți ca pe niște oameni de nimic, care n-au prea reușit în viață. E adevărat că ceilalți, în virtutea ocupațiilor și caracterelor lor, erau diferiți de dânsul. În primul rând, o duceau mai greu și, când aveau nevoie de ceva, unde alergau? La fratele cel bogat.

„Ajută-mă, dacă poți”, zicea cel cu cerșitul. Nu-i refuza bogătanul, dar cel care a venit după ajutor ieșea din casa lui umilit, pentru că nu scăpa fratele cel avut să-i amintească celuilalt că i-a mai împrumutat o dată și uite că a trecut vreme destulă, dar nu i-a întors datoria. „Să știi, frate, zicea bogătanul, te am la catastif și nu te scap din ochi.”

Înstrăinarea dintre frați a crescut și mai mult când și părinții i-au lăsat toată averea lor prin testament tot celui bogat. Oare nu se confirmă astfel vorba că ban la ban trage? E adevărat, feciorul cel bogat și-a înmormântat părinții, dar cum a făcut-o? Zgârcit cum ajunsese, a dat pomeni sărace și n-a mai făcut după cum este obiceiul, nici de 40 de zile, nici la un an nu i-a pomenit, pentru că, le spunea el celorlalți frați, a cheltuit destul cu înmormântarea.

Părinții lasă toată averea fiului bogat

„Mai faceți și voi câte o masă, că nu le-am fost eu unicul copil!”, le arunca cu dispreț fraților. Nu mai zic să se fi dus vreodată la Blajini la mormântul lor. Trebuia să cheltuiască cu pomenile, dar el, care tot aduna și aduna, ajunsese un zgârcit fără pereche.

După moartea părinților, care s-au dus cam unul după altul, frații au încetat să se mai întâlnească. Nu se mai chemau la nunți, la cumetrii, nici la înmormântări nu se mai duceau. Relația cea frumoasă care a fost odată între ei s-a rupt definitiv. Dacă s-au născut la diferență mică, vă dați seama că au și îmbătrânit cam odată. Copiii lor, după cum e obiceiul acum, s-au împrăștiat în lumea largă.

Unul dintre cei șase frați a rămas văduv și foarte bolnav, cu nicio rudă alături. I-a scris fetei – în Grecia, să vină acasă. Măritată era acolo cu un lucrător de la calea ferată, om cumsecade, de altfel. Când veneau în Moldova, el vorbea cu ginerele prin semne și cum, Doamne, să te înțelegi cu dânsul și să pricepi ce fel de om este? I-a scris el fetei și i-a pus o condiție: ori te întorci, ori mă dau de suflet unui străin să caute de mine.

Pe frați nu i-a dus mintea să facă averi

Vedeți dvs., deși avea încă cinci frați, omul de fapt rămăsese singur. Pentru că s-au înstrăinat frații aceștia și din vina părinților, care au pornit și ei să-i desconsidere pe acești copii ai lor, exact ca și feciorul avut – mare brânză, ziceau, nu s-a ales din copiii lor. Uite, Vlad este ce este, se descurcă, dragă, dacă are cap pe umeri!

Deși toți ceilalți au făcut studii, erau buni profesioniști în domeniul lor de activitate: unul, până la desființarea colhozurilor, a fost inspector la Ministerul Agriculturii; doi dintre copii – medici, profesori universitari și un jurist aveau în familie. Dar uite că nu i-a dus mintea să facă averi. Dacă ar fi fost tot atât de lacomi ca și fratele lor mai mic, poate că se înavuțeau și ei. Dar așa, au trăit dintr-un salariu și s-au întins doar cât de lungă le era plapuma. Dacă o făceau mai mult, ar fi rămas cu picioarele dezgolite.

Istorii de acestea cunoașteți și dvs. cu sutele. Nu știu dacă se încheie toate la fel. Vă spuneam că au îmbătrânit frații odată. Cel cu fiica din Grecia s-a dat de suflet cu consimțământul unicului său copil. Nistor, un alt frate de al bogătanului, și-a vândut apartamentul și s-a mutat în altul mai mic, ca să-i poată întoarce datoria fratelui.

Înstrăinați din cauza nevestelor

Din ziua când a făcut-o, s-a jurat că nu-i mai calcă pragul. În toți anii când i-a fost datornic, n-a fost lună să nu-i telefoneze, amintindu-i cât de bicisnic este dacă, cu toate titlurile științifice pe care le are, nu poate aduna 1200 de dolari! „Bă, n-am nevoie de banii tăi, eu am cu ce trăi până închid ochii, fără să mișc un deget, dar vreau să înțelegi un lucru, ești un nimic, chiar dacă te arată la televizor cel puțin o dată pe lună!”.

Zic, bogătanul știa să-și umilească frații. Și o făcea cu dispreț, cu răutate, deși în prezența străinilor mereu îi compătimea, zicea că le sare în ajutor, că e gata oricând să-i sprijine. Vorbe, pentru că mai mult de atât n-a făcut pentru ei. Mă veți întreba de ce s-au înstrăinat ceilalți frați, de ce nu au rămas apropiați și sinceri ca în frageda lor copilărie? Din cauza nevestelor.

Una, care a fost șefă de departament la primărie, era din nordul republicii, dintr-o familie avută, dar zgârciți – nevoie mare. În casa lor nu intrau decât neamurile din partea soției, pentru ceilalți nu se găseau scaune. Și dacă omul nu te cheamă, ai să dai buzna tu peste el?! Nu te întâlnești la ceremoniile de familie, mai are rost să întreții artificial niște relații?

Pedeapsa cu singurătatea

Pe de altă parte, și părinții lor erau vinovați – lăsând averea lor doar unuia dintre copii, fapt ce i-a îndepărtat pe ceilalți… Definitiv. La moartea lor, nici unul din cei cinci nu s-a dus. Au aflat din străini că le-a murit mama sau că le-a murit tata. Cea mai mare nenorocire în toată povestea asta e că fratele cel bogat a rămas la bătrânețe de unul singur. Copiii lui s-au stins din viață înaintea tatei unul după altul. De scârbă, i-a murit și nevasta.

Cică astăzi bogătanul bea de rupe și în jurul lui se învârtesc oameni de nimic, care sunt gata să-i asculte balivernele pentru un pahar de vin și ceva mâncare. Mai spun gurile rele că el chiar le plătește acestor oameni, doar ca să aibă pe cineva în preajmă. Nu dea Domnul nimănui așa viață!

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here