„E ciudat să n-ai o zi, a ta, în calendar”

570
0
Mircea V. Ciobanu
Mircea V. Ciobanu

Anul acesta e bisect, luna februarie are 29 de zile. GAZETA de Chișinău l-a întrebat pe scriitorul, directorul editorial al Editurii „Știința”, Mircea V. Ciobanu, și pe Larisa Turea, secretar literar la Teatrul Național „Mihai Eminescu”, cum e să fii născut într-o zi care e în calendar o dată la patru ani. Mircea V. Ciobanu sărbătorește anul acesta a 16-a aniversare, iar Larisa Turea a 17-a zi de naștere. Ambii se declară fericiți.

Mircea V. Ciobanu ne-a spus că e „simplu: îţi dai seama mai devreme decât alţii cât de arbitrar-convenţional este calendarul. Te obişnuieşti să-ţi ignori „ziua de naştere” (de vreme ce trei ani la rând ea nu există efectiv!) şi uiţi de ea chiar şi atunci când vine, calendaristic: alene, fără grabă. Nu te stresezi în nici un fel „de ziua ta”. Şi încă ceva. Orice aniversare îţi aminteşte că vremea trece, implacabil, ireversibil. Eu îmi amintesc de asta mai rar, după cum înţelegi. În acest an, abia pentru a 16-a oară voi avea o zi de naştere fixată oficial în calendar. De ce m-aş întrista la a 16-a aniversare?”, a spus scriitorul.

„De ce m-aş întrista la a 16-a aniversare?”

Întrebat de GAZETĂ dacă nu a avut din cauza aceasta probleme cu actele de identitate, mai ales atunci când trebuie perfectate, editorialistul GAZETEI ne-a răspuns că nu a avut. „Dar recepţionerii de la hotelurile din toată lumea zâmbesc atunci când îmi văd paşaportul”.

Larisa Turea, sursa foto: https://moldova.europalibera.org/
Larisa Turea, sursa foto: https://moldova.europalibera.org/

Întrebată de GAZETĂ, cum e să fii născută într-o zi care e în calendar o dată la patru ani, Larisa Turea, secretar literar la Teatrul Național „Mihai Eminescu”, ne-a spus că „e ciudat să n-ai o zi, a ta, în calendar: viața ca o carte cu pagini rupte. Pe de alta parte, e minunat să afirmi – cu tot temeiul! – că serbezi… a 17-a aniversare. Să te mângâi cu gândul ca n-ai ajuns la majorat, la o etate când se zice că e lesne să dai în mintea copiilor”.

Larisa Turea nu se simte frustrată că după 28 februarie vine 1 martie.

Vine primăvara cu o zi mai devreme

„De ce aș fi? Atunci când ziua mea de naștere nu există, vine primăvara cu o zi mai devreme, motiv de bucurie, nu-i așa? Precum scria prietenul Marin Sorescu, de asemenea venit pe lume pe 29 februarie: „Am zărit lumină pe pământ,/ Şi m-am născut şi eu/ Să văd ce mai faceţi./ Sănătoşi? Voinici?/ Cum o mai duceţi cu fericirea?”.

Atunci când ziua ei de naștere nu este în calendar, Larisa Turea a mărturisit că nu sărbătorește înainte sau după această zi.

„Ne bucurăm de compania oamenilor dragi nu neapărat cu ocazii speciale; uneori ne facem plăcerea agapelor conviviale pe 1 martie (29 + 1)… De cele mai multe ori se întâmpla să nu fiu acasă… și să mai trec în goană peste câteva foi din calendar. Ultima sărbătorire pe 29 făurar s-a întâmplat în Maroc, la Casablanca – o ocazie de a rememora celebrul film cu Ingrid Bergman la Rick”s Cafe, lângă pianul la care cântă minunat acum basarabeanul Ciprian Oloi. Penultima a fost la Teatrul din Bălți, fiind parte într-un juriu de selecție. A fost ultimul 29 februarie întâlnit cu surioara mea Anișoara, plecată fără de vreme spre lumi mai bune”.

Poemul acestei zile atât de rare

Nu a avut niciodată probleme cu perfectarea actelor. „Nu am perfectat prea multe acte. Le mulțumesc părinților că au insistat să fie trecută ziua de 29 în adeverința de naștere: cu numele nu s-a întâmplat la fel, nu au reușit să-i convingă pe cerberii de la sovietul sătesc să mă scrie Laura, Lora, Lorica (ca la Ștefan Luchian, pictorul). Lorica a rămas numele meu de sărbătoare, în acte sunt Larisa”.

La sfârșitul conversației noastre, Larisa Turea ne-a îndemnat să citim până la capăt din Marin Sorescu, poemul acestei zile atât de rare:

„Mulţumesc, nu-mi răspundeţi./ Nu am timp de răspunsuri,/ Abia dacă am timp să pun întrebări./ Dar îmi place aici./ E cald, e frumos,/ Şi atâta lumină încât/ Creşte iarba./ Iar fata aceea, iată,/ Se uită la mine cu sufletul…/ Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti./ O cafea neagră voi servi, totuşi./ Din mâna ta./ Îmi place că tu ştii s-o faci/ Amară”.

„Fiți fericiți, cu o cafea și sufletele dragi. Pe 29 februarie și în celelalte zile de peste an”, a dorit cititorilor GAZETEI, Larisa Turea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here