Există sau nu viață dincolo de moarte?

675
0

Două istorii neordinare răspund afirmativ la această întrebare.

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Olga avea cinci ani când i-a murit tatăl într-un accident rutier. După moartea lui, mama ei a început să caute prin casă documentele pe imobil, dar și alte acte de care avea nevoie ca să treacă averea pe numele ei. Nu le găsea. A scotocit prin toate ungherele, a scuturat tot ce se poate, crezând că sunt învelite în vreo rufă… a căutat prin toate locurile dar nu a găsit nimic.

Olguța a fost „vizitată” de taică-său, mort de patru ani

Și iată că, într-o noapte, să fi fost la patru ani după moartea tatei, Olguța, simțind că este cineva în odaie, se trezește brusc din somn. În întuneric vede un loc luminos și din lumina aceea înaintează spre ea taică-său, așa cum îl ținea minte, și-i spune: „Draga tatei, ceea ce căutați voi se află după portretul cela”.

A mai întrebat-o de una, de alta și fata, copiliță fiind, s-a ridicat din pat și a vrut să se apropie de el, dar, pe neprins de veste, afară porni un vânt din senin și el ieși din odaie. Ea s-a luat după dânsul, dar în prag se opri. La poartă pe taică-său îl aștepta o femeie de vreo patruzeci de ani, îmbrăcată într-o fustă vișinie și o bluză colorată.

În ochii fetei se repetă din nou accidentul

Copila îl întrebă: „Tată, cine-i femeia aceea?”; „Bunică-ta, îi răspunse el și-i mai spuse: „Am venit pe puțin timp, mă grăbesc”. Ieși în drum și, exact pe locul acela unde fusese lovit mortal, o mașină se apropie cu viteză mare și în ochii fetei se repetă din nou accidentul.

„Atât de speriată eram, spunea Olguța, încât n-am putut scoate un cuvânt. Apoi tot atât de brusc s-a oprit vântul și, când mi-am dat seama, ei au dispărut. Am intrat din nou în casă și, mică fiind, am adormit buștean. Dar a doua zi dimineața mi-am adus aminte întâmplarea. Am scos portretul de pe perete și am găsit niște documente: erau prinse între două bucăți mari de hârtie.

„Sunt sigură că tata ne vede și oricând poate să apară”

Am alergat la mama. „Mamă, ia uite, mamă, asta e ceea ce căutai?!”. „De unde le ai?”, mă întrebă ea uimită. I-am povestit întâmplarea. Și-a făcut cruce de nenumărate ori și a plâns mult în ziua aceea mama, că de ce adică tata nu i s-a arătat ei, știind-o cât de necăjită era, dar a speriat un copil nevinovat.

„Eu… mi-a mărturisit Olguța… nu m-am speriat deloc, atât că de atunci sunt sigură că tata știe ce se întâmplă la noi acasă, că ne vede și oricând poate să apară pe neprins de veste. Îl așteptam, dar nu l-am mai văzut, nici măcar în vis. Eu cred că există viață după moarte, îmi spuse Olguța, și asta mă face să-mi trăiesc zilele pe care le am respectând cele zece porunci ale Domnului.”

Fiul decedat i-a sugerat mamei, în vis, cine l-a ucis

Și o altă istorie. Larisa și-a pierdut feciorul în condiții enigmatice. Acesta avea 24 de ani când a fost găsit mort în fața casei. Nici urmă de violență pe corpul lui. La autopsie, medicii i-au dat un certificat care confirma că a murit de o boală de inimă. Dar ea, mama, știa foarte bine că băiatul n-a suferit niciodată de vreo boală cardiovasculară.

Oricum, avea remușcări sărmana femeie că nu s-a interesat de sănătatea lui, că, ocupată cu ceilalți copii, a scăpat din vedere sănătatea fiului mai mare… că dacă s-ar fi adresat la vreun medic, poate că și azi el ar fi trăit. Câte mustrări de cuget nu are o mamă când își pierde primul copil, cel atât de așteptat și dorit!

Nu credea că a murit de o boală de inimă

Și, totuși undeva în sufletul ei, nu credea că inima a fost cauza morții lui, deși vă spuneam că avea la mână concluzia medico-legală. Poate pentru că se gândea mult la moartea băiatului, porni de la un timp să-l viseze seară de seară, într-o ceată de băieți și fete, toți din satul lor.

Parcă erau la o petrecere și se făcea că feciorul ei o curtează pe fata vecinului și un altul, un tânăr tot din satul lor, cu armata făcută, l-a chemat pe băiatul ei afară și l-a amenințat că, dacă se mai ține de fata aceea, o să fie rău de dânsul. Și, vă spun, visul acesta se repeta seară de seară, încât femeia a ajuns la concluzia că nu este pur și simplu un vis, că fiul ei încearcă să-i spună ceva și ea nu prinde firul.

La un moment dat, și-a zis că o să vorbească cu toți acei tineri din sat pe care i-a visat, să afle cum și-a trăit ultima zi din viață Volodea al ei. Fata vecinului se și întâlnea de acum cu băiatul care în vis îl amenința pe feciorul ei.

A recunoscut chiar vinovatul

Și a vorbit mama cu fiecare în parte. Multe lucruri pe care i le spuneau ei nu coincideau și până la urmă femeia a intrat în bănuieli și a făcut o declarație la poliție, argumentând de ce i se pare suspectă moartea fiului.

S-a instrumentat un dosar și s-a dovedit până la urmă că băiatul a fost omorât cu o injecție care a provocat acel stop cardiac. A recunoscut chiar vinovatul, spunând că a vrut doar să-l sperie, că nu știa ce o să iasă. A fost judecat și după aceea mama niciodată nu și-a mai visat feciorul.

Este sau nu viață după moarte? Eu una nu știu ce să spun.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here