Turnee în preajma celor 100 de ani ai Teatrului Național Chișinău

611
0
Scene din spectacolul „Dosarele Siberiei” de Petru Hadârcă, TNME
Scene din spectacolul „Dosarele Siberiei” de Petru Hadârcă, TNME

Teatrul Național „Mihai Eminescu” (TNME) și-a creat un repertoriu variat, înnoit în permanență cu producții de actualitate sau bazate pe texte clasice, un principiu al evoluției sale constituindu-l dinamismul, schimburile culturale, contactul cu publicul care are diferite preferințe, cu spectatori nu doar din spațiul autohton, ci și din alte țări, mai ales cu cei din România.

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Anul 2020 e deosebit de bogat în turnee, TNME a efectuat primul turneu în perioada 20-26 ianuarie, la București și Iași, în cadrul ediției a VII-a a proiectului „Teatru românesc la București, Iași și Chișinău”.

Secvențe din „„Cine l-a trezit pe Yorick?” de Alexandru Vasilache, montat la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău
Secvențe din „„Cine l-a trezit pe Yorick?” de Alexandru Vasilache, montat la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău

Pe parcursul acestui turneu, trupa eminesciană de la Chișinău a jucat la București și Iași spectacolele „Cine l-a trezit pe Yorick?” după William Shakespeare, în regia lui Alexandru Vasilache, și „Dosarele Siberiei”, regizat de Petru Hadârcă (scenariu de Mariana Onceanu-Hadârcă și Petru Hadârcă), după memoriile Ecaterinei Chele, Margaretei Spânu-Cemortan și ale lui Ion Moraru.

„Dosarele Siberiei”, spectacolul cu cel mai puternic impact asupra publicului

Amintim că Ecaterina Chele a fost deportată în 1941, Margareta Cemârtan-Spânu – deportată în 1949, iar Ion Moraru a fost condamnat politic, întemnițat în Gulag (1950), pentru că a condus organizația de luptă împotriva puterii sovietice „Sabia Dreptății”.

Anume „Dosarele Siberiei” e spectacolul cu cel mai puternic impact, el produce un efect cathartic, zguduie publicul oriunde s-ar juca. Sala Mare a Teatrului Național „I.L. Caragiale” de la București a fost arhiplină în seara când personajele din „Dosarele Siberiei” și-au povestit destinele pe scenă.

Docu-drama „Dosarele…” are capacitatea de a apropia faptele istorice de prezentul imediat, aducând în fața privitorului de azi suferințele, experiențele tragice ale victimelor regimului stalinist. Spectacolul „Dosarele Siberiei” e un semn că nu ne-am pierdut memoria cu totul, că ne putem asuma trecutul, oricât de cumplit, infernal ni se arată din perspectiva zilei de azi.

„Ce-ați făcut cu noi?! Toată sala plânge!” 

După ce a văzut „Dosarele…” la București, Marius Ghilezan scrie în „România Liberă”: „Sutele de spectatori au asistat la un spectacol de mare încărcătură emoţională, realizat de trupa Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” din Chişinău. Mai rar atâta determinare şi implicare scenică a actorilor, de la copii la persoane adulte.

Basarabia a aparţinut României doar 22 de ani în secolul trecut. Timp în care prosperitatea s-a instalat în casele basarabenilor. A fi învăţător, dascăl, preot sau doctor în satele de dincolo de Prut era un titlu de mare respect din partea comunităţilor.

Când, prin ruşinosul Pact Ribbentrop-Molotov, Basarabia a fost furată de la trupul ţării mame, mulţi nu au reuşit să treacă Prutul spre România. Au rămas, aşa cum spune şi o eroină din spectacol, crezând că „şi bolşevicii” sunt oameni.

„Dosarele Siberiei” e despre cum elitele satelor au fost deportate. Pentru că, nu-i aşa, când vrei să distrugi o comunitate îi tai elitele. Aşa au făcut cozile de topor ale bolşevicilor. Le-au scos din sat personalităţile mişeleşte „noaptea ca hoţii” şi le-au urcat în câte un bou-vagon. Cei care au supravieţuit drumului chinului şi al mântuirii au dat piept cu frigul Siberiei şi cu viaţa departe de lume.

În actul doi, Petru Hadârcă pune în scenă viaţa dintr-o celulă, unde mulţi dintre deportaţi au ajuns întemniţaţi. Aici momentul e de-o estetică pură. Profesorul nebun dă culoare, dar şi pune contrast peste descompunerea umană.

Groaza rămânerii în mina de sare a unor eroi după prăbuşirea minei pare a fi momentul culminant al lucrării, elogiu pentru cei ce nu mai sunt. Spiritele apar din când în când, arătând cu mare delicatețe legăturile basarabenilor cu Dumnezeu, cel care nu i-a lăsat nici în pustiile Siberiei. O serie de personaje se rugau zi şi noapte, măcar să poată ajunge să mai trăiască trei zile, timp de spovedanie şi de împărtăşanie, pentru a putea coborî ulterior în pământul strămoşeşc. (…)

Înainte de a duce copiii la Nurnberg sau Auschwitz. ROGU-VĂ, daţi o raită şi pe la Teatrul Naţional din Chişinău. Veţi fi mult mai întăriţi sufleteşte şi mult mai puternic ancoraţi în rădăcinile neamului nostru. Eu cred că patriotismul luminat nu e desuet şi anti-european. Un popor fără memorie e mai uşor de stăpânit”.

Spectacolul „Dosarele Siberiei” a fost jucat, din data premierei până azi, și la Buzău, Brașov, Cernăuți. „Nu am avut deportaţi printre rude, dar atât de mult m-a marcat munca asupra acestui spectacol, încât mi-am dorit neapărat să fac parte din el. Cred că avem în gene durerea și suferința. După mulţi ani de păstrare în secret a acestor informaţii, putem să-i spunem lumii deschis despre această durere și suferință. Rezultatul a fost pe măsură. I-am văzut pe spectatori cum vibrează împreună cu noi, actorii. Ţin minte că după spectacolul de la Buzău a urcat pe scenă primarul Municipiului și ne-a întrebat: „Ce-ați făcut cu noi?! Toată sala plânge!” Aşa a fost și la Cernăuți, la Brașov, și, bineînțeles, la Chișinău”, mărturiseşte actriţa Ninela Caranfil pentru „Q Magazine”.

Petru Hadârcă
Petru Hadârcă

Petru Hadârcă: „Pentru dezvoltare, teatrul are nevoie de mișcare”

Până la finalul stagiunii curente, TNME va mai prezenta „Dosarele…” și alte spectacole pe diverse scene din România. „Vom efectua mai multe turnee, de exemplu, între 23 și 25 martie vom juca la Buzău, în Sala „Maximilian”. Va urma un turneu la Craiova, unde vom participa cu spectacolul „Cine l-a trezit pe Yorick?” la Festivalul Internațional Shakespeare, ediția a XII-a (23 aprilie ­– 4 mai). Iar în iunie vom prezenta „Dosarele Siberiei” la Festivalul Internațional de la Sibiu”, ne spune Petru Hadârcă, directorul TNME. Potrivit lui, „pentru dezvoltare, teatrul are nevoie de mișcare, de schimbare permanentă a anturajului. De aceea, am inițiat aceste proiecte, trupa de teatru de la Chişinău merge des în turnee. Schimbăm spectatorii, dar emoția rămâne aceeași. Românii de pretutindeni simt la fel”.

De la Petru Hadârcă mai aflăm că e stabilită deja perioada în care se va desfășura prestigioasa Reuniune a Teatrelor Naționale: 10-20 septembrie 2020. Organizând aceste evenimente, TNME se pregătește de centenarul Teatrului Național de la Chișinău. Amintim, că Teatrul Național chișinăuian a fost înființat în 1921, pe vremea României Regale. Primul spectacol, „Răzvan și Vidra” de B.P. Hasdeu, s-a jucat pe 6 octombrie 1921. Anul viitor, vom celebra 100 de ani ai primului teatru de limbă română din Basarabia.

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here