Bolnavi împreună

Ministrul Culturii din România, Bogdan Gheorghiu, a numit-o pe cântăreața Irina Rimes ambasador onorific al Zilei Naționale Constantin Brâncuși. Inițiativa a stârnit indignarea mai multor media. O adevărată furtună (un „shitstorm”, ca să fim mai exacți) s-a declanșat pe rețelele sociale: singurul spațiu public unde poți înjura fără riscul de a lua cafteală pentru impertinență, grobianism și atac la persoană. Cancanul văicărelilor a scos încă o dată la iveală năravurile, metehnele și frustrările nației.

Unii s-au agățat de „incultura” domnișoarei, alții, de „tinerețea” ei. Pavianii s-au cramponat, bineînțeles, de culoarea locului, descoperind fatala diferență: diva e o străină („alogena de peste Prut”) și mai ales „are accent”. Vituperantul Corneliu Tudor Popescu (în popor: CTP) a amestecat și el, cu lingura lui mare, dejecțiile din cazan, semn că se „dezbate” un subiect de interes național. Adică un scandal.

Irina Rimes (născută Rîmeș) este în topul celor mai influente celebrități sub 30 de ani, top întocmit de Forbes România. Clipurile vedetei au fost vizualizate pe Youtube de zeci de milioane de ori, motiv pentru care ministrul Gheorghiu și-a închipuit că interpreta ar fi candidatul cel mai potrivit pentru promovarea numelui și operei lui Brâncuși printre tineri. Un ministru conștient de faptul că generațiile mai noi habar nu au de moștenirea culturală a țării e demn de toată lauda. La fel, ar trebui să-i apreciem și efortul de a scoate personalitățile neamului din anonimatul în care le bagă programele școlare „modernizate”, dar și indiferența generală față de adevăratele valori.

Cu toate acestea, numirea lui Rimes a fost o exagerare. Este evident că nu le poți vorbi azi tinerilor despre Brâncuși prin gura lui Gabriel Liiceanu sau Andrei Pleșu, dar nici Irina Rimes nu este soluția. Experiența altor țări în domeniu ar fi fost poate mai nimerită decât saltul radical din lacul academic în puțul „mainstream”-ului.

Oricum ar sta lucrurile, nu Irina Rimes este problema. Și nici decizia deloc inspirată a lui Bogdan Gheorghiu care, spre isterica bucurie a „patrioților” social-democrați, reprezintă PNL-ul. Linșajul mediatic ar trebui și el lăsat în seama celor care preferă să-și petreacă timpul liber tăvălindu-i pe alții în noroi. Câinii care latră la caravană, o fac de dragul lătratului. Iar incontinența la huiduială e o chestiune privată, chiar dacă boala ia uneori proporții colective.

Altceva ar trebui să deranjeze și să oftice. Un ICR cu imaginea distrusă de o modistă, disfuncțional și incapabil să promoveze în străinătate personalități precum Constantin Brâncuși. Case-muzeu abandonate. Funcționari neisprăviți, aleși în fruntea unor instituții de cultură pe criterii obscure. Reforma curriculei școlare, care a dărâmat sistemul educațional și a condus la apariția unor generații fără conștiință istorică și culturală.

Lectura unui scurt articol enciclopedic despre Brâncuși ar fi ajutat-o, desigur, pe Irina Rimes să evite gafele jenante de la buclucașa conferință de presă. Iar lectura unei cărți ar fi determinat-o să decline, cu eleganță, propunerea ministrului. Dar asta e doar problema ei.