Casa părintească (nu) se vinde

2235
0

Casa părintească (nu) se vinde

Susține și tu presa! Abonează-te la o sursă de informare independentă. Acum e simplu, intră pe

ABONAMENT

Casa părintească nu se vinde/ Nu se vinde tot ce este sfânt” –  rămân doar versuri fredonate de artiștii noștri la nunți și botezuri. În realitate, versurile lui Grigore Vieru au început să-și piardă din însemnătate pentru mulți dintre moldoveni, care ajung să-și vândă casa părintească. Fie pentru că pleacă peste hotare și încep o viață nouă acolo, fie că nu au bani destui pentru a avea grijă de locul unde au copilărit, unii vând casele în care au copilărit și le-au primit drept moștenire după moartea părinților.

Casa de vânzare din Onești/FOTO: Ana Sârbu

Într-o zi însorită de iarnă, așa cum deja ne-a obișnuit vremea de afară, ne-am pornit să cutreierăm prin satele Moldovei. După jumătate de oră, drumurile ne-au adus în satul Recea din raionul Strășeni, care se află „la doar o aruncătură de băț” de forfota capitalei.

Drumul spre localitate a fost cam anevoios. Fără să întreb locuitorii din Recea, pe care i-am întâlnit la intrarea din sat, m-am lăsat ghidată de drumul asfaltat, care întotdeauna duce spre centrul localității. Anume acolo am zărit un anunț, care atârna pe peretele unei case bătrânești și pe care scria cu majuscule: „SE VINDE”. De la trecători aflu că, după moartea proprietarilor, locuința a fost moștenită de copii, care au decis să o vândă.

Casa se află chiar în centrul satului și își așteaptă cumpărătorii de multă vreme. De după gardul proaspăt renovat se ivește țanțoș un nuc, care veghează de ani buni ograda acestei familii din Recea. Casa pare pustiită și uitată. Pereții demult văruiți, geamurile pe alocuri sparte și cu vopseaua uscată de vreme și aproape jumulită. Scaunul de lemn din fața porții încă mai păstrează culorile tricolorului.

Casă de vânzare de pe strada principală din Recea/FOTO: Ana Sârbu

Trecătorii spun că de multă vreme nu a mai pășit picior de om în ogradă, iar sătenii nu prea sunt interesați să o cumpere. Primarul localității Recea, Sergiu Cheptene, ne-a spus că „dacă în 1990 în sat erau peste 1100 de gospodării în care locuiau oameni, în prezent numărul caselor a ajuns la 800”. În unele din aceste case, chiar dacă sunt locuibile, bântuie liniștea. Mulți localnici sunt plecați peste hotare.

„În prezent, în vânzare se află aproape 50 de case, majoritatea bătrânești. În ultimii cinci ani, s-au vândut aproximativ 30 de case. Cei care le cumpără, însă, sunt locuitori din alte sate. Băștinașii nu prea cumpără locuințele din sat”, recunoaște Sergiu Cheptene.

Cele mai „populare” case bătrânești, care ajung să fie cumpărate, sunt cele din apropierea drumurilor asfaltate sau proaspăt renovate pentru că pot fi transformate ușor în „afaceri mici”, așa cum sunt magaziile și service-urile auto.

Casă de vânzare din satul Recea/FOTO: Ana Sârbu

Ca să vândă casele părintești din Recea, unii locuitorii plasează anunțuri on-line. Pe unul din site-urile specializate am găsit câteva oferte din această localitate. În încercarea de a-și vinde proprietățile, oamenii apelează la descrieri emoționante: „O casă minunată într-un loc liniștit la țară”. Din fotografiile atașate în anunțuri se vede că sunt case bătrânești. Unele din ele chiar au fost renovate parțial înainte de a fi scoase de vânzare.

De la Recea ne-am îndreptat spre un alt sat din raionul Strășeni.

Onești cu… case bătrânești și triste povești

Onești este un sat situat în inima Moldovei. Chiar dacă se află la doar 25 km de capitală, localitatea adună puțin peste 800 de locuitori. Aproape un sfert din populația satului sunt persoane în etate, iar majoritatea caselor bătrânești sunt lăsate în voia sorții.

Mătușa Uliana ne arată drumul prin sat/FOTO: Ana Sârbu

Mătușa Uliana, o locuitoare din satul Onești, mi-a făcut turul satului, arătându-mi cu multă bunăvoință casele care își așteaptă cumpărătorii. La scurt timp, am ajuns la periferia satului, unde am admirat casa familiei Prituleac. Proaspăt văruită și cu ograda măturată, locuința arăta de parcă stăpânii au plecat cu treburile prin sat. Drumul spre ea l-am parcurs cu greu din cauza noroiului amestecat cu pietriș mărunt. „Pe unele drumuri din sat, până nu demult, doar căruțele puteau merge. De asta casele nici nu se prea vând în așa locuri”, își dă cu părerea mătușa.

Localnicii spun că, în așa zone, casele sunt scoase la vânzare cu până la patru mii de euro.

Casa familiei Prituleac/FOTO: Ana Sârbu

După ce am revenit pe drumul principal din sat, mătușa Uliana ne-a arătat casa familiei Erhan. Poarta înaltă îți sare în ochi din depărtate, datorită vopselei de un verde crud și lalelelor de un roșu intens, meșterite din fier. Casa este bătută de vânt din toate părțile. În timp ce o admiram din drum, vecinii m-au zărit și m-au luat la întrebări. De la ei am aflat că această casă e de vânzare de aproape 15 ani, dar nimeni nu vrea să o cumpere.

Casa a fost scoasă de vânzare, inițial, cu aproape 12 mii de euro. „Părinții au murit de multă vreme și au lăsat casa drept moștenire copiilor. Cum să-ți spun, cândva demult tare, un om din sat a acceptat să o cumpere cu prețul cerut. Dar ei (n.r. – copiii) s-au gândit să-i ceară mai mult cumpărătorului, acela a refuzat. Și amu vor să o vândă și cu mai puțin, dar nu vrea nimeni să o cumpere. Nu-i de mirare, oamenii nu au bani amu”, adăugă un vecin.

 Casa familiei Erhan din Onești/FOTO: Ana Sârbu

O altă vecină ne-a auzit în timp ce discutam și a ieșit în drum. Femeia ne-a spus că moștenitorii casei locuiesc în capitală. „Îs la Chișinău, oamenilor nu le trebuie casa asta. Ei au casa lor acolo în oraș”, precizează vecina. Întrerup explicația doamnei și o întreb: „D-apoi, casa e părintească, cum să o vinzi?”. „Și dacă-i părintească? Și cu mine mâine-poimâine cine știe ce-o fi… O să lepede copiii mei casele lor și o să vină la mine aici? O să lese ei casa lor cu două etaje și „teoplîi pol” ca să vină în sat? Am făcut o bucățică de condiție, veceu în casă, și oricum știu că nu o să vină să trăiască aici”, spune femeia arătându-se împăcată cu acest gând.

După turul prin sat, trecem pe la primărie, unde sunt întâmpinată călduros de către o membră a Consiliului sătesc din Onești. Femeia îmi povestește cu tristețe despre puținii oameni care au mai rămas în localitate.

„Satul nostru nu este tânăr. Nu prea se construiesc case noi. Unele case bătrânești sunt puse în vânzare, drept că nu prea se vând. Iar dacă se și cumpără, nu din prima, ci după câțiva ani. Și le cumpără tot de-ai noștri, băștinași. Nici măcar nu le reconstruiesc, pentru că nu au bani. Le repară așa cum pot”, susține femeia.

Asistenta socială din localitate intră tiptil în încăperea în care ne aflăm. Și ea spune că oamenii nu prea vor să cumpere casele bătrânești din sate. „Nu prea vine lumea să cumpere. Și chiar dacă le cumpără, pleacă peste hotare să facă bani. Oamenii nu prea locuiesc în ele. De unde bani?”, spune dezamăgită femeia.

 Panoramă din satul Onești/FOTO: Ana Sârbu

Unii băștinași plecați peste hotare încearcă să dea casele în chirie, dar oamenii nu prea se avântă să le accepte oferta. „Nu au bani, sărmanii oameni. De asta, băștinașii din sat le dau și pe degeaba chiriașilor, doar ca să nu se ruineze casa în care au copilărit și măcar cineva să aibă grijă de ele. Dar, oricum se răschesc. Chiriașii nu prea au grijă de ele, lasă murdărie, le distrug. Nu le pasă. Așa că nu știi ce este mai bine: să le lași în voia sorții sau să le vinzi”, meditează angajata primăriei.

Autoritățile locale spun că, în ultimii șapte ani, s-au vândut vreo opt case în sat. Majoritatea celor care au fost cumpărate se află în centrul satului. „Ultima cumpărată este chiar nu departe de primărie. Băieții care au cumpărat casa locuiesc în Italia. Au investit în casă și cred că o să trăiască în ea”, a precizat consiliera din Onești.

Prețurile caselor bătrânești variază în funcție de amplasarea geografică, spun localnicii. Dacă se află în apropiere de un drum asfaltat, prețul poate ajunge și la 15 mii de euro. „La marginea satului nu se cumpără nici cu 5 mii de euro”, ne spune unul dintre trecători.

O altă casă din Onești a fost vândută recent, după aproape 14 ani, unor băștinași, plecați și ei peste hotare. „Și-au cumpărat casă nu departe de casa părinților. Oamenii fac o investiție, așa cred eu. Că poate s-or reîntoarce, dar nu cred. Au apartamente și mașini prin Italia. Ce să facă aici în sat?”, zice unul dintre vecini.

Localnicii încearcă să-mi explice de ce oamenii ajung să-și vândă casele părintești. „Copiii vând casa părinților când sunt și ei mai în vârstă, când nu au bani să o întrețină și sunt nevoiți. Când ai peste 60 de ani, nici măcar casa ta nu îți mai trebuiește…”, mă asigură moș Vasile.

La Țigănești, locuitorii ne așteptau cu altfel de povești

După lungi discuții și povești interesante prin Onești, m-am îndreptat spre Țigănești. Angajații primăriei m-au privit sceptic în momentul când le-am pășit pragul și i-am întrebat dacă sunt case de vânzare în Țigănești. Doamnele, vădit nedumerite de curiozitatea mea, mi-au spus că în sat locuiesc puțin peste o mie de oameni și nu prea găsești case de vânzare. „Copiii le moștenesc de la părinți, dar le păstrează. Iar cei care vor casă în Țigănești le găsesc în Onești. Aici nu găsesc. Oamenii nu vor să le vândă. Nu vor să vândă casele părinților”, mi-a spus una dintre angajatele primăriei.

 Casă de vânzare din Țigănești/FOTO: Ana Sârbu

Am decis să mă plimb pe hudițele satului, unde l-am întâlnit pe nea Ion. Bărbatul m-a îndemnat să fiu răbdătoare, dacă îmi doresc o casă în Țigănești. „Dacă o să căutați, poate veți găsi. Dar nu prea am auzit ca cineva să-și vândă casa. În ultima vreme nu am auzit ca măcar vreunul să spună că-și vinde casa”, a precizat bărbatul.

În încercarea de a găsi ieșirea din sat mă întâlnesc cu o localnică ce îmi spune că sunt câteva case de vânzare. „Casa aceasta de la intersecție este de vânzare, proprietara este plecată la muncă peste hotare de foarte mulți ani. Casa o are de la părinți”, îmi povestește femeia.

Anunțuri cu miros de naftalină

Unele anunțuri cu vilele și casele de vânzare din această regiune zac pe site-urile specializate de ani buni. Am găsit anunțuri publicate în 2011, iar unele din ele sunt valabile și astăzi. Iar proprietarii mai speră să le vândă.

Reprezentanții agențiilor imobiliare spun că oamenii nu prea apelează la serviciile lor când vor să-și cumpere o casă într-o zonă rurală. „La agențiile mari din Chișinău nu apelează nimeni să procure case în sate. Casele din sate se vând pe 999 sau pe portaluri locale de anunțuri. Nimeni nu apelează la specialiști imobiliari (în raioane aproape că nu există așa gen de servicii)”, consideră Sergiu Cernomorcenco, reprezentantul unei agenții imobiliare din capitală.

Casa de vânzare din Onești/FOTO: Ana Sârbu

Agentul imobiliar afirmă că încearcă de ani buni să vândă o locuință în zona de sud a țării, dar fără succes. „Sunt originar din orașul Ștefan-Vodă, am o casă de 140 m2 și 9 ari de teren, în 2008 prețul ei de piață era de 35 000 euro, acum casa stă în vânzare cu 20 000, dar nu am un cumpărător real, care să o vrea măcar cu 15 000 de euro. Casele în sate practic se vând ca terenuri sau se dăruiesc”, a adăugat bărbatul.

Amintirile au un preț?

Din spusele locuitorilor din sate, majoritatea celor care își vând casele părintești se află peste hotare. Am vrut să mă conving și am întrebat câțiva moldoveni din diasporă dacă își vor vinde casele în care au copilărit.

Anastasia locuiește de aproape cinci ani în Marea Britanie, unde deține o afacere. Este originară din Dubăsari și a recunoscut că nu-și va vinde vreodată casa în care a copilărit. „Categoric nu aș vinde casa părintească, chiar dacă mă aflu de mai mulți ani peste hotare. Planific în următorii ani să fac renovări în casa în care am copilărit și va rămâne ca o casă de vacanță pentru familia mea”, spune tânăra.

Andrei locuiește în sudul Germaniei de aproape șapte ani, acolo unde și-a cumpărat un apartament și are un serviciu permanent. Bărbatul spune că, după moartea părinților, a fost doar de câteva ori acasă. „Îmi este greu să circul între Germania și Moldova. Aici am deja copii și soție, copiii nici nu prea cunosc graiul românesc. S-au născut aici. Casa din sat este practic goală, nimeni nu locuiește în ea. Rudele sunt plecate și ele peste hotare. Cui să o las? De întors în Moldova nu am de gând, așa că mă gândesc să o vând. Poate nu anul acesta, dar spre asta merge”, e sigur bărbatul.

Potrivit Recensământului din 2014, în Republica Moldova sunt 1.236.575 de mii de locuințe, dintre care 215.164 de mii sunt neocupate (152.766 sunt de vânzare, iar 62.398 sunt case de vacanță).

Autor: Ana Sârbu

În cazul în care ai ajuns să citești acest text, înseamnă că subiectul reflectat te-a interesat. Săptămânalul „Gazeta de Chișinău” publică în paginile sale și pe pagina web a publicației articole ce reflectă un spectru larg de probleme, scrise profesionist și echidistant de jurnaliști cu experiență. „Gazeta de Chișinău” este unul din puținele ziare rămase pe piața mediatică care face jurnalism liber și corect. Nu-l lăsa să dispară! Contribuie și tu la menținerea unei publicații libere. Acum poți face un abonament oricând și de oriunde te-ai afla. Dacă abonezi un om drag la formatul PRINT, atunci redacția îți oferă gratuit, prin poșta electronică, formatul PDF al gazetei, în fiecare zi de vineri, la prima oră. Susține „Gazeta de Chișinău” printr-un abonament în format PRINT sau PDF.

ABONAMENT

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here